POLARIZAREA LOCURILOR DE MUNCĂ.

Dezvoltarea noilor tehnologii a dus şi la apariţia asistenţilor personali virtuali cum este Amy Ingram, aplicaţie creată de Dennis Mortensen, fondatorul start-up-ului tehnologic x.ai. Mortensen i-a dat lui Amy Ingram sarcina să îi stabilească o întâlnire cu un jurnalist. În câteva minute, Amy a trimis un e-mail cu data şi ora preferate şi două alternative. Nouă ore mai târziu, după ce nu a primit niciun răspuns, a revenit la jurnalist cu o nouă solicitare: „Doresc să vă reamintesc despre întâlnirea cu Dennis“. După alte patru ore, Amy a trimis un nou e-mail: „Nu am primit încă un răspuns în legătură cu întâlnirea. Ora este potrivită?“.

Unii ar putea considera că Amy este prea insistentă, alţii că ar fi prea agresivă sau deranjantă. Nu poate fi contestat însă faptul că şi-a făcut treaba. O întâlnire a fost programată în mai puţin de 24 de ore. Lipsa de flexibilitate a asistentului personal virtual este un exemplu al necesităţii de dezvoltare a aptitudinilor sociale ale unor astfel de programe, iar Amy este un proiect în curs de perfecţionare, a explicat Mortensen într-un interviu programat cu ajutorul aplicaţiei. Eforturile de a face agenţii virtuali mai sensibili riscă să erodeze unul dintre cele mai mari avantaje competitive avute de oameni în faţa roboţilor: capacitatea de a cumula aptitudini sociale, inclusiv de percepere a sentimentelor unei persoane, de control al emoţiilor, de a lucra în echipă şi de a comunica eficient pentru a finaliza o sarcină.

Capacitatea unor maşini de a efectua sarcini de rutină - care nu necesită contribuţia personală, cum sunt munca muncitorilor de pe liniile de asamblare, unele activităţi bancare şi ale personalului de control din supermarketuri - se află în spatele aşa-numitei polarizări a pieţei muncii care afectează profesiile clasei de mijloc.

David Deming, profesor asociat pentru educaţie şi economie la Universitatea Harvard, consideră că joburile care necesită interacţiune socială sunt în creştere faţă de restul slujbelor, iar abilităţile de acest tip ar putea oferi o anumită protecţie faţă de asaltul robotizării. Anumite profesii de nivel înalt, care necesită cunoştinţe tehnice, şi munca slab calificată care poate fi prestată de un segment mai larg al populaţiei deseori au în comun faptul că au nevoie de limbaj, creativitate, flexibilitate şi dexteritate fizică, activităţi pe care oamenii le pot face în prezent mai bine decât maşinile.

Cea mai mare parte a creşterii locurilor de muncă produsă din 1980 încoace a fost în domenii care necesită calităţi sociale, potrivit unei analize publicate de Deming în august. Ocupaţiile care implică un nivel ridicat de abilităţi analitice şi matematice, de exemplu statisticienii, au avut în mod special probleme. Între timp, creşterea reală a salariilor a fost mai mare în cazul posturilor pentru care angajaţii trebuie să aibă atât abilităţi matematice, cât şi sociale, cum sunt designerii şi managerii financiari.

INTERACŢIUNEA SOCIALĂ – UN PROCES INCONŞTIENT

„Interacţiunea socială este un proces inconştient pentru oameni. Este greu să scrii un program care să facă acelaşi lucru“, afirma Deming într-un interviu. Afirmaţia este corectă în prezent, dar este numai o chestiune de timp înainte ca roboţii să îi ajungă din urmă pe oameni în această privinţă, consideră Petro Domingos, de la University of Washington, în Seattle. El a arătat că maşinile fac deja progrese impresionante cel puţin în mimarea abilităţilor sociale. Într-o bună zi, un computer care va răspunde unui apel într-un call center va fi atât de bun încât apelantul nu va mai avea nevoie să vorbească cu un operator uman.

Domingos anticipează o piaţă a muncii în care va fi un lux să angajezi un om în loc de un robot pentru posturi precum cele de barman sau chelner. Chiar şi specialiştii în IT ar putea rămâne fără slujbe, pe măsură ce maşinile vor deveni mai performante în a înţelege limbajul natural, susţine Domingos, care este autorul cărţii „The Master Algorithm“, despre învăţarea maşinilor, publicată în septembrie.

UN VIITOR MAI LUMINOS.

Pentru  David Autor, profesor de economie la Massachusetts Institute of Technology din Cambridge, expert în polarizarea locurilor de muncă, viitorul este mai luminos, deşi vor exista şi probleme provocate de pierderea de locuri de muncă. Automatizarea a dus în ultimii 200 de ani la dispariţia unor activităţi în agricultură, industria prelucrătoare sau de spălare a vaselor, iar oamenii şi-au revenit de fiecare dată, a spus Autor. „Oamenii au tendinţa să subestimeze faptul că, pe măsură ce automatizăm unele activităţi, găsim alte noi lucruri de făcut. Felul în care răspundem este prin creativitatea noastră şi prin auto-educare. Continuăm să fim relevanţi“, a explicat el.

Între timp, femeile ar putea fi favorizate. Slujbele care necesită abilităţi sociale au devenit dominate de femei, iar acestea obţin scoruri mai ridicate la testele de inteligenţă socială, arată Anita Williams Woolley, profesor asociat pentru comportament organizaţional şi teorie la Carnegie Mellon Tepper School of Business în Pittsburgh. Acest fapt poate explica de ce prezenţa pe piaţă a bărbaţilor aflaţi în plină capacitate de muncă se află la un minim fără precedent de 88%. Femeile încep să aibă un avantaj, consideră Woolley, iar Mortensen este de acord, cu toate că asistentul virtual pe care l-a inventat ar putea lăsă fără slujbe nişte oameni. În 2014, circa 94% dintre secretarele şi asistentele administrative din Statele Unite erau femei, potrivit datelor Departamentului Muncii. Întrebat despre posibilitatea ca Amy să devină o posibilă ucigaşă de joburi, Mortensen a spus că puţini oameni sunt suficient de norocoşi să aibă o asistentă, iar el încearcă să democratizeze slujba respectivă. Speranţa lui este că oamenii nu va mai trebui să piardă timpul făcând ping-pong cu e-mailuri.