Nici celalalt stat-problema al geopoliticii actuale, Iranul, nu pare sa se indrepte in 2011 catre o solutie de compromis cu comunitatea internationala, unii experti avansand chiar ipoteza unor atacuri asupra instalatiilor nucleare iraniene fie din partea Israelului, fie din partea Statelor Unite. Desi ipotezele sunt marcate clar ca fiind "extraordinare", solutia diplomatica in cazul ambitiilor nucleare ale Teheranului nu se intrevede deocamdata, sau cel putin nu pentru anul pe care l-am inceput. Un expert al Fundatiei Carnegie pentru Pace observa paradoxul ca revolta de strada - Revolutia verde - care a urmat in 2009 alegerilor prezidentiale trucate masiv in favoarea realegerii lui Mahmud Ahmadinejad a redus potentialul de compromis al actualei administratii, a carei stabilitate atarna acum mai mult de elita militara si religioasa decat de sustinerea parlamentului. Si, oricat de indezirabil este pe plan international Ahmadinejad, el e preferabil unui razboi civil care ar putea sa apara daca va fi inlocuit: ayatollahul Ali Khamenei, conducatorul de facto al tarii si principalul sau sustinator, este - potrivit informatiilor diplomatiei americane - aproape de disparitia fizica, iar elita militar-religioasa pe care acesta o conduce nu va lasa probabil prea usor din mana fraiele puterii, oricum nu in favoarea lui Ali Larijani, presedintele parlamentului iranian si un adversar al lui Ahmadinejad, pe care a si vrut sa-l suspende din functie la sfarsitul anului trecut.

Mai aproape de noi, Republica Moldova se pregateste si ea pentru inca un an de framantari politice, in conditiile in care Alianta de Integrare Europeana (AIE) reconstituita depinde de umorile liderului Partidului Democrat, Marian Lupu, care controleaza doar 15 dintre cele 101 mandate ale parlamentului, dar a reusit sa tina in sah pana in ultima zi a anului clasa politica de la Chisinau. Ar fi o greseala sa se considere ca optiunea lui Lupu pentru continuarea AIE este ireversibila; actuala coalitie are 59 de mandate, cu doua mai putine decat ii sunt necesare pentru a-l alege seful statului pe acelasi Marian Lupu si a evita un nou episod de alegeri anticipate, nedorite nici de comunisti. Dar nimeni nu garanteaza ca Lupu nu va sprijini apoi o motiune de cenzura care sa rastoarne guvernul Filat si sa lase locul unui guvern format din comunisti si democrati, trimitand in opozitie pe actualii parteneri. Nu ar fi prima data cand ceea ce in alta parte pare teoria conspiratiei, la Chisinau capata valente de analiza politologica! Oricum ar fi, la Chisinau sigur nu va fi liniste, chiar daca Alianta va continua sa existe si dupa 2011, intrucat potentialul de santaj demonstrat de PD-ul lui Lupu l-a facut pe acesta din urma constient ca putine ii pot fi refuzate in acest an, cel putin in actuala ecuatie politica.

Ce strategii de investitii sunt de preferat in acest an? O intrebare dificila, la care a incercat sa raspunda o masa rotunda organizata de revista Fortune si care a reunit voci autorizate din piata, manageri de investitii cu plasamente de miliarde de dolari. Aveti grija, avertizeaza acestia, cat de mult investiti in plasamentele considerate pana acum sigure, cum sunt cele in aur, "vedeta" din 2010, pentru ca s-ar putea sa va treziti cu o scadere a valorii portofoliului. Circa 50% din cererea de aur de pe piata este speculativa - achizitii facute in speranta ca maine va exista altcineva care va oferi mai mult decat 1.371,7 dolari pe uncia de aur (cotatia din 6 ianuarie), dar acest pariu nu inseamna decat combustibilul pentru un balon speculativ din care vor pierde cei ce nu reusesc sa vanda la timp.

Chiar daca bula nu se va sparge dintr-odata, tendinta cotatiei aurului in 2011 este descrescatoare, iar procentul de scadere, estimat de Brian Sullivan, prezentator si comentator la Fox Business Network, este de circa 10-15%, pe masura ce dolarul se intareste si investitorii isi dau seama ca economia americana a pornit, incet, dar sigur. Celalalt balon in pregatire este cel al materiilor prime: poate ca petrolul nu mai e vedeta din 2008 sau graul vedeta din 2010, insa majoritatea analistilor prevad scumpiri, alimentate atat de cererea din pietele emergente, in primul rand China, cat si de tiparnita de bani care salveaza America de la deflatie. Pleda pentru astfel de plasamente Renée Haugerud, fondator si CIO al fondului de investitii cu grad ridicat de risc Galtere Ltd., la masa rotunda organizata de Fortune: "Bogatia trece de la economiile dezvoltate la cele in curs de dezvoltare; pe masura ce iti cresc veniturile, avansezi si in lantul trofic si consumi mai multa carne, ceea ce genereaza o cerere crescuta de cereale. Pe langa asta, locuitorii din economiile emergente sunt mai tineri decat cei din cele dezvoltate, iar tinerii consuma mai mult decat varstnicii". Asa ca, spune Haugerud, pe termen lung - cinci-zece ani - investitiile in cotatiile graului, ale orezului, ale cerealelor in general sunt un pariu bun, chiar daca sau tocmai pentru ca in 2010 cotatiile lor au crescut cu 40-50%.

Intr-un singur an de dupa razboi productia mondiala de alimente a crescut mai putin decat populatia, dar, avand in vedere ca in acest an e asteptata atingerea pragului de 7 miliarde de pamanteni, efectul psihologic al acestei stiri poate alimenta navala investitorilor catre materiile prime, in special catre cele alimentare.