Un alt factor au fost averile celorlalţi Durdeni. Ivandjiiski are o vilă de mai multe milioane de dolari în Mahwah, New Jersey, iar Backshall trăieşte în lux într-o suburbie din San Francisco – nu chiar o reflexie a imaginii anticapitaliste a personajului întruchipat de Brad Pitt.

„Ceea ce citiţi pe Zero Hedge este un nonsens. Şi nu ar trebui să-i sprijiniţi“, a explicat Lokey într-un e-mail. „Doi indivizi care duc o viaţă la care tu poţi doar visa se prefac că vorbesc pentru tine. Durden trăieşte într-un castel. Dacă ai văzut Fight Club, ştii cât de ipocrit este acest lucru.“

Fost angajat la website-ul Seeking Alpha, Lokey povesteşte că a venit la Zero Hedge pentru un salariu de 6.000 de dolari pe lună şi că a primit un bonus anual de 50.000 de dolari. Anul trecut a câştigat mai mult de 100.000 de dolari. Salariul l-a ajutat să stea cu chirie într-un apartament „foarte drăguţ“ din Insula Hilton Head din Carolina de Sud. Cu toate că primea mulţi bani, Lokey spune că a plecat pentru că nu era împăcat cu viziunea editorială a site-ului. „Dozele de realitate erau grozave. Însă Zero Hedge a încetat în urmă cu ani de zile să mai deservească interesul public. Le pasă de ceea ce generează vizualizări de pagină. De clicuri. De bani.“

Ivandjiiski, fondatorul Zero Hedge, şi-a apărat site-ul spunând că acesta este creat ca entitate de făcut profit.  „În cele din urmă, site-ul face bani şi este profitabil, şi de aceea nu am fost niciodată nevoiţi să căutăm finanţare externă – veniturile noastre vin doar din publicitate. Aşa a fost de la început“, a spus el. „Evident, misiunea oricărui publisher este de a majora veniturile şi numărul de vizualizări de pagină şi credem că facem aceasta aşa cum trebuie.“

Nu este nimic ciudat ca un site să se concentreze pe trafic şi pe venituri. Însă Lokey spune că era deranjat de ceea ce considera ipocrizia Zero Hedge şi de cum site-ul se pretindea, fără temei, a fi unul antisistem. În transcrierile mesajelor interne, Ivandjiiski spune despre „majoritatea tăcută“ a Americii că este sălbatică, în timp ce Backshall recunoaşte că viaţa din SUA este dificilă „în afara bulei mele“. Ivandjiiski a respins sugestia că averea personală şi stilul de viaţă i-au determinat pe editori să‑şi pună măştile de Durden (personajul din film glumea spunând că „lucrurile pe care le posezi vor ajunge să te posede pe tine“) pentru a-şi bate joc de sistemul dominator. „N-am spus niciodată că suntem prosocialişti.“

Lokey, care spune că scria o mare parte din conţinutul politic de pe site, susţine că existau presiuni pentru a da materialelor o nuanţă mincinoasă.

„Am încercat să injectez cât mai mult adevăr posibil în postările mele, dar nu era prea mult loc pentru asta. «Rusia - bun. Obama - idiot. Bashar al-Assad-liderul binevoitor. John Kerry - ignorant. Vladimir Putin - cel mai mare lider din istoria statalităţii»“, spune Lokey, descriind principiile după care trebuia să-şi modeleze materialele. Ivandjiiski a replicat spunând că Lokey putea scrie „de toate şi orice credea de cuviinţă fără ca nimeni să intervină“.

Munca la Zero Hedge era epuizantă, continuă Lokey, presupunând de obicei începerea lucrului dimineaţa devreme şi până la 15 materiale pe zi de 1.500 de semne fiecare. Lucrul nu înceta în weekenduri. Mesajele schimbate de Lokey cu Ivandjiiski, capturi de ecran furnizate de primul, sugerează un mediu de lucru care oscilează de la veselie la exasperare.

Spre exemplu, când Lokey spune că îi „este teamă să ceară liber o oră“, Ivandjiiski îi răspunde că „dacă ai vreodată nevoie de timp liber, din orice motiv, nu ezita să ceri“. În februarie, trimite un mesaj în are spune că „iubeşte această companie şi acest website“ şi îi explică lui Ivandjiiski că „mi-ai salvat viaţa“, exprimându-şi apoi mulţumirea că l-a angajat.

Situaţia a degenerat rapid şi semnificativ. Pe 2 aprilie, ziua în care Lokey a plecat de la Zero Hedge, acesta îi scria angajatorului său că „nu mai pot fi 24 de ore din 24 de ore majoretă pentru Hezbollah, pentru Moscova, pentru Teheran, Beijing şi pentru Trump. Este greşit. Punct. Ştiu că acum îţi aduce trafic, dar îţi va ucide brandul mai încolo. Aceasta nu este o revoluţie, ci o glumă“. Trebuie notat că Zero Hedge preia adesea articole de pe Bloomberg şi comentează pe marginea lor, asigurând, desigur, un link către materialul original.

Reacţia editorilor site-ului la povestea Bloomberg nu s-a lăsat aşteptată. Criticii că Zero Hedge este condus de capitalişti interesaţi de profit ei îi răspund spunând că aceasta vine de la Bloomberg, un organism media care „se aprovizionează“ de pe Wall Street şi care este condus de unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei. Apoi, Zero Hedge îl descrie pe fostul angajat Lokey ca fiind o persoană instabilă emoţional, un alcoolic cu probleme psihice, cu un trecut de traficant de droguri. Ca dovadă, site-ul publică mai multe capturi de ecran cu SMS‑uri trimise de Lokey în care acesta menţionează dependenţa sa de alcool şi afacerile cu cocaină.

Acestea, bineînţeles, pentru că în Fight Club toate loviturile sunt permise.