Modelul grevelor grecesti pare a face prozeliti si la Lisabona, functionarii publici fiind deja primii inscrisi la proteste, cu toate ca masurile de austeritate stipulate in intelegerea cu FMI si UE nu sunt cu nimic in plus fata de cele pe care guvernul premierului Jose Socrates le anuntase pe vremea cand asistenta financiara externa era doar o ipoteza, nu un fapt. Cele doua state sunt totusi departe de a fi privite cu neincrederea cu care este tratata Grecia, ale carei "bune intentii" sau "capacitate de reformare a economiei" au ajuns subiect de aforisme in randul investitorilor privati. Intr-un recent mesaj catre investitori Kyle Bass, managing partner al fondului de investitii speculative (hedge fund) Hayman Capital Management, povestea despre o intalnire la Atena cu economistul-sef al uneia dintre cele mai mari banci locale, care i-a relatat ca, in urma unui audit la unul dintre spitalele mari ale capitalei elene, s-a constatat ca acesta avea angajati 45 de gradinari! Numarul lor era cu atat mai socant cu cat spitalul respectiv nici macar nu avea o gradina, relateaza Bass.

Vestea buna (daca se poate spune asa) in toata aceasta situatie este ca pietele par sa perceapa acum diferentiat Grecia, Irlanda si Portugalia fata de Spania si Italia, colegele lor din acronimul initial PIIGS, devenit acum, deloc mai corect politic, GYPSY. Decuplarea celor doua foarte mari economii de asa-numitele "economii zombi" ale zonei euro este o veste buna pentru liderii europeni care, cel putin pentru moment, nu mai vad un pericol pentru insasi existenta zonei euro. Situatia din Spania - considerata pana la salvarea Portugaliei drept urmatoarea candidata la ajutor financiar de urgenta din cauza dobanzilor in crestere cerute de piete - nu este insa de natura a risipi orice temeri.

In primul rand, dimensiunea economiei spaniole - a patra din zona euro si a 12-a din lume - face ca orice scenariu pesimist in legatura cu refinantarea datoriilor de catre Madrid sa fie apocaliptic pentru viitorul monedei unice europene. Apoi, dupa cum s-a vazut si in alte cazuri, investitorii cer dobanzi crescute de la economiile pe care le considera cu risc de insolvabilitate, indiferent de eforturile acestora de a remedia situatia. La Madrid guvernul socialist al lui José Luís Rodríguez Zapatero a incercat sa fie proactiv, reducand salariile functionarilor publici, crescand impozitele si varsta de pensionare, concomitent cu anuntul premierului ca nu va mai candida la alegerile viitoare - semn pentru observatorii externi ca este dispus sa duca reformele structurale pana la capat, indiferent de costurile politice.

Insa starea economiei spaniole nu ofera motive de optimism: somajul este in crestere constanta, atat ajustat sezonier (20,7% in martie, in metodologia Eurostat), cat si raportat la trimestru, unde a ajuns la 21,3%; in randul tinerilor, chemati sa sustina prin contributii un numar tot mai mare de pensionari, somajul e de 43,5%. Cifrele trebuie privite in context, pentru ca economia subterana, estimata la 20% din PIB, ofera o alternativa gri pentru o parte dintre acesti someri oficiali.

Dar o problema mare a Spaniei - ca si a Irlandei - este piata imobiliara si expunerea bancilor fata de acest segment. Cele un milion de locuinte noi goale, ai caror potentiali cumparatori au disparut de pe radar odata cu aparitia primelor semne ale crizei, se regasesc din plin in bilanturile contabile ale bancilor de credit regionale - "cajas" - care au creditat fara discernamant aproape orice investitie imobiliara. S-a ajuns astfel la adevarate orase-fantoma (exemplul clasic deja este Valdeluz, de langa Madrid), satucuri urbanizate agresiv in asteptarea cererii, pentru care acum nu exista nici cumparatori si deci nici perspectiva sa fie sterse din provizioanele bancilor. In plus, majoritatea creditelor pentru locuinte contractate de spanioli in anii cand economia era pe val sunt cu dobanda variabila, in functie de Euribor si, dupa cresterile succesive ale dobanzii de referinta asteptate in acest an de la Banca Centrala Europeana, ratele aferente lor se vor dubla fata de nivelul din prezent - o perspectiva ingrijoratoare pentru stabilitatea sistemului bancar.

Adaugati la acestea deficitele bugetare majore ale celor 17 regiuni, carora alegerile locale din 22 mai le vor releva adevarata amplitudine, plus expunerile bancilor spaniole fata de economia cu probleme a Portugaliei si veti vedea de ce optimismul oficialilor europeni, cum ca "salvarea Portugaliei va fi ultima", nu este impartasit chiar de toata lumea. Daca va fi nevoie de salvarea Spaniei, a carei economie e de doua ori mai mare decat cele combinate ale Greciei, Irlandei si Portugaliei, resursele financiare ale zonei euro vor fi ajuns la limita de jos, fara nicio perspectiva de suplimentare: dupa alegerile locale din acest an din Germania, in 2012 urmeaza prezidentialele din Franta, iar in 2013 parlamentarele din Germania; or, nici Nicolas Sarkozy si nici Angela Merkel nu pot sa ceara contribuabililor proprii sa suporte noi si noi privatiuni ca sa acopere excesele altora decat daca renunta la orice speranta de a mai ramane in prim-planul guvernarii.