Pentru Christine Lagarde, ascensiunea intr-o lume "dominata de testosteron", dupa propriile ei declaratii, nu este o premiera: in 1999 devenea prima femeie presedinte al casei americane de avocatura Baker & McKenzie cu sediul la Chicago, dupa 18 ani de la intrarea in companie. Coincidenta face ca numirea ei in comitetul executiv al Baker & McKenzie sa fi venit in 1995 tot in urma unui scandal sexual, care a fortat compania sa plateasca despagubiri de 7 milioane de dolari unei foste secretare agresate de unul dintre avocatii parteneri. Patru ani mai tarziu, cu votul majoritatii masculine a partenerilor companiei, Lagarde prelua sefia Baker & McKenzie, mandatul sau fiind marcat de cresterea cu 50% a incasarilor, potrivit propriilor estimari.

Dupa cum se poate observa, Lagarde a avut pana acum doar doi angajatori, compania americana de avocatura pe care a condus-o pana in 2005 si guvernul francez, din care a facut parte pana zilele trecute; experienta de avocat comercial si ministru de finante compenseaza cu brio faptul ca, spre deosebire de majoritatea predecesorilor sai, Lagarde nu este de formatie economist, intr-o perioada in care FMI are nevoie sa intinda o manusa diplomatica de catifea catre economiile cu probleme ale lumii. Perioada indelungata petrecuta in America a facut ca, pe de o parte, Lagarde sa poata negocia la intalnirile la nivel inalt intr-o engleza fara cusur, iar pe de alta, sa dezvolte si sa pastreze relatii amicale cu liderii lumii financiare, intre care actualul secretar american al Trezoreriei Timothy Geithner si predecesorul sau din administratia republicana, Henry "Hank" Paulson, alintat "Honk" (claxon) de Lagarde.

Relatia apropiata cu liderii politici si economici ai lumii nu a ramas fara urmari in cazul proaspatului director executiv al FMI. Coincidenta face ca tocmai in aceasta saptamana, la 8 iulie, justitia franceza sa decida cu privire la rolul pe care Lagarde l-a jucat in decizia de a-l despagubi pe magnatul francez Bernard Tapie cu 285 de milioane de euro din fonduri publice, la doar un an dupa ce Nicolas Sarkozy, intim al lui Tapie, a fost ales presedinte al Frantei. Tapie daduse in judecata banca Crédit Lyonnais, pe care o acuza de inselaciune in cazul preluarii de catre el a pachetului majoritar al grupului sportiv Adidas in 1993. In 2007, proaspat numita ministru de finante, Lagarde ia decizia ca disputa de 15 ani dintre Tapie si statul francez, care intre timp nationalizase Crédit Lyonnais, sa fie reglementata in afara salii de judecata. In anul urmator Bernard Tapie este recompensat cu 240 de milioane de euro cu titlu de despagubiri si cu 45 de milioane de euro cu titlu de daune morale, spre stupefactia opiniei publice franceze.

Acuzatiile cu privire la rolul jucat de Lagarde in aceasta afacere au existat inca de atunci, dar ele s-au concretizat, abia la 10 mai anul acesta, intr-o solicitare de ancheta pentru abuz de autoritate, depusa de Jean-Louis Nadal, procurorul general al Curtii de Casatie din Paris. Daca cei sapte magistrati chemati sa se pronunte asupra declansarii unei investigatii oficiale vor decide ca existe temeiuri solide pentru aceasta, Christine Lagarde a anuntat deja boardul FMI ca va renunta la imunitatea diplomatica si ca se va pune la dispozitia justitiei. Dupa imaginile cu Strauss-Kahn neras si in catuse, o posibila audiere publica a Albei-ca-Zapada de catre magistratii francezi ar fi cu siguranta o noua grea incercare pentru imaginea Fondului Monetar International.