Acum, unii spun că acţiunile GE, cândva unul dintre cele mai de încredere simboluri ale capitalismului american, au întrat într-o spirală a morţii. Compania a prezentat perspective financiare descurajatoare, date în parte de problemele diviziei de echipamente pentru industria energiei, şi a apărut teama că va fi nevoită să-şi reducă dividendele, ceea ce GE nu a mai făcut decât o singură dată după Marea Depresiune (reducerea şoc din 2009, în mijlocul crizei financiare globale, a fost prima de după 1938) şi de două ori în istoria sa. Iar GE este una dintre cele mai vechi companii din SUA. Goldman Sachs prezice tăierea dividendelor. Morgan Stanley recomandă vânzarea acţiunilor. Strategii de la Deutsche Bank apreciază că dividendele sunt nesustenabile şi că în cele din urmă vor fi reduse. Un analist de la JP Morgan Chase scria luna trecută că ”distracţia tocmai a început la GM“ şi că nu toţi acţionarii vor simţi nevoia să petreacă.

Immelt spunea oricui dispus să asculte că intenţia sa era să construiască o companie de tehnologie, însă în realitate el construia o companie de energie. Într-un interviu după publicarea celui mai recent raport financiar, Flannery a folosit cu insistenţă cuvântul ”tehnologie“. În timp ce o mare parte din activele petroliere au fost separate sub numele Baker Hughes A GE sub fostul executiv Lorenzo Simonelli, acţionarii GE încă deţin 37,5% din a doua cea mai mare operaţine de servicii pentru câmpuri petrolifere, o gaură neagră care distruge capital. Profitul diviziei de energie, una emblematică pentru GE, a scăzut în trimestrul III din cauza unei pieţe mai slabe pentru servicii, a strategiei de vânzări orientate către produse mai puţin profitabile şi a ”execuţiei slabe care a avut ca rezultat amânarea unor proiecte pentru produse de calitate“, explică analistul Christopher Belfiore de la UBS.

Această gaură îi face pe mulţi să se teamă că GE va tăia dividendele. Teama a fost amplificată de ieşirea neaşteptată din companie a directorului financiar. Astfel de plecări produc şocuri deoarece investitorii încep să creadă că vor ieşi în curând la lumină şi probleme de contabilitate. JPMorgan a calmat aceste îngrijorări: ”Nu vedem dovezi că au fost încălcate regulile contabilităţii“.

De un deceniu, imperiul GE se dezmembrează. Acum va deveni şi mai mic. Compania a înstrăinat cea mai mare parte a GE Capital, din cauza căreia a avut mari probleme în timpul crizei, vânzând active de cel puţin 150 de milioane de dolari, inclusiv afacerile imobiliare, achiziţionate de Blackstone şi Wells Fargo. A renunţat la divizia de maşini de spălat şi electrocasnice şi la legendarele proprietăţi media NBC şi Universal Studios. Mai recent, a renunţat la operaţiunile de tratare a apei, vândute către SUEZ, şi la o unitate care produce echipamente electrice. Până şi istorica divizie de becuri este scoasă la vânzare. GE îşi are rădăcinile în Edison Electric, înfiinţată în 1878 de celebrul inventator (al lămpii incandescente electrice) Thomas Edison.

Anul trecut, operaţiunile de petrol şi gaze naturale ale GE au fuzionat cu  Baker Hughes. Compania rezultată este deţinută de GE, dar este listată separat la New York.

The Wall Street Journal scrie că GE vrea să renunţe la operaţiunile de transport feroviar, sau cel puţin să găsească un partener pentru acestea. Această unitate produce în principal locomotive diesel şi echipament feroviar. Divizia este una dintre cele mai vechi ale GE şi a raportat pentru anul trecut venituri de 4,7 miliarde de dolari. În principiu, simplificarea nu este rea pentru o afacere, însă analiştii de la JPMorgan Chase estimează că vânzările de unităţi au redus cash flow-ul liber, iar deficitul nu poate fi acoperit cu cash-ul generat de achiziţia de 10,6 miliarde de dolari din 2015 a activelor de energie ale Alstom. 

În pofida rezultatelor sale mediocre, Immelt a trăit pe picior mare la GE. Tot WSJ scrie că GE trimitea adesea un avion gol să-l însoţească pe cel, tot al companei, cu care executivul călătorea prin lume, pentru a se asigura că acesta ajunge la destinaţie fără probleme. Executivii companiei au spus boardului abia în octombrie, după publicarea articolului din WSJ, despre avionul de rezervă, spun surse apropiate situaţiei. De asemenea, executivii nu au spus boardului nici că au primit în urmă cu mai mulţi ani o plângere internă legată de această practică. Immelt a spus că nu ştia că are un avion de rezervă.

De asemenea, GE l-a plătit pe Immelt cu 27,5 milioane de dolari anul trecut pentru performanţele sale manageriale. Compania are o tradiţie îndelungată de a-şi plăti cu dărnicie executivii. Când fostul CEO Jack Welch s-a retras, el a primit un pachet de retragere evaluat la aproape 420 de milioane de dolari, care includea un apartament din Manhattan cu o chirie de 50.000 de dolari pe lună, locuri la VIP pe stadioanele Yankees, Knicks, Red Sox şi la Wimbledon şi permisiunea de a folosi avioanele GE. Publicul a aflat de aceste cheltuieli după ce Welch a intrat în proces de divorţ. Însă atunci GE încă se mai număra printre cele mai bogate companii din SUA. Acum se speculează că GE, singurul membru rămas al indicelui original Dow Jones industrial average, ar putea fi scos din această listă.