Bătălia pentru roaming, o piesă în trei acte. De ce a fost nevoie de un deceniu de negocieri pentru ca tarifele de roaming să fie eliminate

Autor: Bogdan Cojocaru Postat la 07 iulie 2017 1717 afişări

Pentru eliminarea tarifelor de roaming s-a purtat o luptă între idealurile unioniste ale UE, orgoliile unor comisari şi interesele financiare ale marilor operatori de telefonie mobilă. A fost nevoie de ”doar“ un deceniu de negocieri, compromisuri, întârzieri şi renegocieri pentru ca tarifele adiţionale de roaming să fie eliminate la nivelul Uniunii Europene.

Bătălia pentru roaming, o piesă în trei acte. De ce a fost nevoie de un deceniu de negocieri pentru ca tarifele de roaming să fie eliminate

Kroes a trecut peste consilierii săi şi i-a cerut lui Heath să rescrie un discurs către Parlament pentru a include un plan de eliminare a tarifelor de roaming. Planul a fost testat din mers pe Marietje Schaake, un parlamentar liberal olandez, în grădina hotelului din Cairo şi două zile mai târziu Kroes lansa eforturile de a grăbi legislaţia pentru scoaterea tarifelor la timp pentru alegerile europene din 2014.

După ce le-a spus europarlamentarilor că îşi aruncă discursul original, Kroes le-a oferit un cadou electoral pe care nu l-au putut refuza: ”Vreţi să construiţi alături de mine ceva special până la alegerile europene? Vreau să le arătăm cetăţenilor că UE este importantă pentru viaţa lor“.

A fost un plan îndrăzneţ - şi a fost aproape sabotat de către arhitecţii fondatori ai efortului de a elimina taxele de roaming.

Martin Selmayr, promovat şeful de personal al Vivianei Reding, a încercat să blocheze planul din interiorul Comisiei şi să-l prezinte ca fiind fără valoare în faţa jurnaliştilor. Un ”consiliu de evaluare a impactului“ al CE a respins planurile de două ori din cauza lipsei dovezii detaliate că legea era necesară. Reding a cerut comisarilor să nu permită ca proiectul de lege să vadă lumina zilei.

Selmayr făcea presiuni pentru ca Reding să devină următorul preşedinte al Comisiei (aceasta înainte de a trece în tabăra lui Jean-Claude Juncker), iar cei doi şi-au dorit pentru ei înşişi gloria desfiinţării taxelor de roaming, ca parte a unei revizuiri mai ample a legislaţiei în domeniul telecomunicaţiilor peste care Kroes, în graba ei, sărea.

Previzibil, companiile de telecomunicaţii erau furioase. Executivii au văzut un politician înfometat de atenţie - Kroes - hotărât să le ia banii şi să le otrăvească relaţiile cu clienţii. Şi-au imaginat că întregul continent se va duce în ţări ieftine, cum ar fi Lituania, pentru a-şi cumpăra planurile de telefonie, pentru ca apoi să vorbească din străinătate pe tot parcursul anului la costuri de nimic, lăsându-le să administreze doar reţele costisitoare şi puţini clienţi.

A durat până în acest an pentru ca instituţiile UE să ajungă la un compromis cu privire la detaliile care ar ucide fiara roamingului, ridicând cortina pentru actul final, actul IV.

Chiar şi cu linia de finiş la orizont în 2016, dezastrul a fost la doar un pas depărtare. Companiile au continuat să lupte într-un război de gherilă pentru detalii. Şi Comisia aproape că a dus pe linie moartă efortul prin sugestia nepopulară de a limita roamingul fără costuri la doar 90 de zile pe an şi la 30 de zile consecutive.

Astăzi drama s-a terminat. Dacă cumpăraţi 1GB de date în ţara de domiciliu, puteţi să le utilizaţi oriunde în UE fără taxe suplimentare. Acelaşi lucru este valabil pentru apeluri şi mesajele text.

În cele din urmă, în pofida timpului şi efortului consumat, niciunul dintre jucătorii majori nu a ieşit victorios.

Lupta pentru păstrarea taxelor de roaming a pus companiile pe partea greşită a istoriei; lupta împotriva Comisiei le-a distras atenţia de la inamicii lor adevăraţi: companiile americane de tehnologie perturbatoare. Chiar şi în timp ce europenii s-au luptat pentru ”prăjitura“ telecomunicaţiilor mobile preparată în anii ’90, start-up-urile americane de internet pregăteau ”prăjituri“ în fiecare minut.

Cât despre UE, era prea ocupată cu lupta împotriva companiilor de telecomunicaţii pentru a vedea dragonul globalizării pufnind ameninţător în spatele ei. Telefonia ieftină este grozavă, dar mai importante ar fi salvarea locurilor de muncă dintr-o fabrică în faliment.

Apoi, succesul nu este total. Unii clienţi vor continua să plătească taxe suplimentare. Alţii nu vor putea vorbi în timpul călătoriilor atât de mult cât şi-a imaginat Comisia. Zeci de operatori telecom au cerut exceptarea de la reguli pe motiv că acestea le afectează afacerile, ceea ce le permite să perceapă tarife suplimentare, mai mici decât cele de până acum, poate doar temporar, în timp ce alţi furnizori din unele ţări, printre care Polonia, refuză să implementeze noile reguli aşa cum le cere CE. Unii operatori au mers şi mai departe şi au ameninţat că retrag cu totul serviciile de roaming, oferind doar servicii locale, sau că vor majora tarifele locale pentru a-şi acoperi pierderile.

Companiile mai mari, precum Telefónica din Spania şi Deutsche Telekom din Germania, au reuşit să obţină de la Comisie limite mai mari decât ar fi vrut operatorii mai mici şi mai ieftini pentru tarifele pe care reţelele le percep unele altora pentru utilizarea infrastructurii lor, scrie Deutsche Welle. Acestea sunt companii mari, cu multă influenţă asupra unor guverne care la rândul lor au multă influenţă politică la nivel european.

Pentru o imagine asupra influenţei companiilor de telecomunicaţii este suficientă o analiză din 2014 a ziarului The Guardian în care se arată că europarlamentarii s-au declarant şocaţi de nivelul activităţii de lobby din partea industriei telecom. ”Am avut companii de telefonie şi lobbyişti care începuseră să ne invadeze. Era evident că nu doreau reducerea tarifelor de roaming deoarece le-ar fi lovit portofelele“, povestea un europarlamentar polonez. în 2016, un europarlamentar austriac spunea pentru EurActiv că nu a mai văzut vreun sector ”cu un lobby atât de intens ca sectorul telecom în ultimele 18 luni“. Telefónica, spre exemplu, declară că cheltuie anual 2 milioane de euro pe lobby în UE. Telefónica a fost implicată într-unul dintre cele mai mari scandaluri de tipul ”uşă glisantă“ când în 1999 Martin Bangemann, comisarul pentru afaceri industriale, informaţii şi telecomunicaţii, informa că se va muta în boardul gigantului telecom. Comisia l-a concediat şi a lansat un proces contra acestuia la Curtea Europeană de Justiţie pe care şi l-a retras când Bangemann a acceptat să îşi amâne începerea activităţii la Telefónica până în 2001.

Europarlamentarul spaniol Pilar del Castillo Vera a fost acuzată că a acţionat în favoarea operatorilor telecom, printre care Telefónica, când a fost raportor pentru neutralitatea netului şi legislaţia privind roamingul mobil în perioada 2015-2016, scrie organizaţia Corporate Europe Observatory. Potrivit EurActiv, Pilar del Castillo Vera a fost acuzată de protejarea Telefónica în negocieri, fapt pe care aceasta l-a negat: ”Este normal să-i asculţi pe toţi participanţii“.

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.