E uşor de înţeles, deci, furia stârnită de campania de retrogradări anunţate de Standard & Poor's contra ţărilor zonei euro. Până şi în Financial Times a apărut un comentariu care acuză agenţia că după ce iniţial a penalizat aceste state fiindcă nu se îndeamnă la suficientă austeritate, acum le retrogradează tocmai fiindcă austeritatea le retează creşterea economică necesară ca ele să-şi plătească datoriile, iar după ce i-a criticat pe politicieni că nu acţionează destul pentru a stăpâni criza, acum consideră că tocmai summiturile dese şi tot efortul lor de a-i aduce pe toţi cei 17 membri la un consens denotă indecizie şi lipsă de viziune.

La sediul din Paris al Standard & Poor's, Frontul de Stânga a organizat chiar o manifestaţie unde participanţii au adus pancarte cu "Nu suntem nişte cârnaţi" ("Nous ne sommes pas des andouillettes"; andouillettes - un soi de cârnaţi de porc indigeşti, specifici pentru bucătăria franţuzească rurală; andouille - tâmpit), iar Jean-Luc Melenchon, candidatul Frontului la alegerile prezidenţiale, a chemat la "rezistenţă faţă de războiul marii finanţe contra Franţei".

Paradoxul pentru statele zonei euro e însă că, deşi o adoptare a unor reguli de austeritate şi mai dure e inevitabilă (trecând de disputa curentă despre ce e deficitul structural de 0,5% din PIB sau dacă el trebuie să fie sau nu inclus în constituţiile statelor), ea afectează şi mai mult şansele de creştere economică şi deci de plată a datoriilor supradimensionate ale acestor ţări. Estimările că zona euro intră în recesiune în 2012 şi înrăutăţirea ratingurilor de către Standard & Poor's au exact această explicaţie, aşa încât sunt de aşteptat noi înrăutăţiri de rating, întrucât e greu de ieşit din acest cerc vicios; în acelaşi timp, dificultatea eforturilor de unificare fiscală şubrezeşte şi mai mult credibilitatea zonei euro.

"Pe de o parte, eficienţa măsurilor avute în vedere este îndoielnică. Pe de altă parte, acestea trebuie confirmate în toate statele membre. În această privinţă, în anul 2012 ar putea apărea mai multe surprize neplăcute", afirmă analiştii Raiffeisen Capital Management din Viena. "În acest context, este necesar să indicăm încă o dată faptul că criza din cadrul zonei euro - care întotdeauna a fost o construcţie politică - este în primul rând o criză de natură politică şi abia în al doilea rând o criză economică. Găsirea unei soluţii viabile poate să pară uşor de stabilit pe hârtie, pentru că tot ce trebuie e să fie adoptate deciziile politice 'corecte'. În realitate, găsirea unei soluţii viabile este foarte dificilă. 'Statele Unite ale Europei' ar fi trebuit să constituie o premisă pentru crearea euro - şi nu invers."