Jesus Alejandro Garcia Alvarez avea toate semnele unui antreprenor de succes: deţinea mai multe maşini sport de lux, avea un birou în centrul oraşului şi o soţie din Rusia. Mai mult, el se alăturase comitetului elveţian al Centrului pentru Justiţie şi Drepturile Omului Robert F. Kennedy, organizaţie ce include membri precum Tim Cook sau Martin Sheen.

Garcia a mers la Londra de mai multe ori pentru a se întâlni cu Sarao, explicându-i acestuia că oferă o alternativă la investiţii care aduce în mod constant profit investitorilor. El a promis un profit anual de 11%, asigurându-l pe Sarao că banii investiţi nu vor fi folosiţi decât pentru a garanta anumite tranzacţii.

Potrivit unor foşti colaboratori ai lui Sarao, acesta a făcut o serie de cercetări referitoare la afacerea prezentată de mexican, dar se pare că nu a observat câteva probleme evidente. Spre exemplu, site-ul IXE era plin de greşeli de ortografie, iar lista celor din management era compusă în mare parte din membri ai familiei Garcia.

Potrivit documentelor, pe 20 august 2012 Sarao a acceptat să investească 17 milioane de dolari în IXE, aceasta fiind cea mai mare investiţie pe care o realizase până la acel moment şi o parte importantă a averii sale. Ulterior, el a mai investit alte 15 milioane de dolari.

Doi ani mai târziu, Garcia perfecta o înţelegere de achiziţionare a băncii Arner, un creditor elveţian aflat în declin după o serie de acuzaţii ce legau instituţia de premierul italian la acea vreme, Silvio Berlusconi. Odată cu anunţarea intenţiei de preluare, IXE a făcut publică şi aducerea în boardul decizional a lui Michael Baer, strănepot al celebrului bancher Julius Baer.

Compania lui Garcia mai avea nevoie doar de o aprobare din partea Finma, instituţia care trebuie să îşi dea acordul în cazul tranzacţiilor care implică instituţii financiare în Elveţia. Aceştia l-au anunţat însă pe omul de afaceri mexican că trebuie să deţină capital în valoare de 20 de milioane de franci elveţieni şi să aducă dovezi cu privire la provenienţa acestor bani; Garcia a oferit aur nemarcat, dar Finma nu a vrut să accepte acea variantă. IXE s-a retras în cele din urmă din înţelegere, lăsând mai mulţi viitori angajaţi - printre care şi Baer - într-o situaţie cel puţin stânjenitoare.

Cu toate acestea, Sarao nu a considerat că trebuie să se îngrijoreze. Investiţia sa în IXE aducea profit, iar asta era tot ce îl interesa.

Prin urmare, deschiderea lui Navinder Singh Sarao faţă de orice fel de investiţie a devenit cunoscută. În aceste condiţii l-a cunoscut pe Damien O’Brien, un antreprenor irlandez ce voia să revoluţioneze industria online de jocuri de noroc. Ideea lui părea, într-adevăr, una revoluţionară: posibilitatea de a paria pe valute sau acţiuni într-un mod similar pariurilor la ruletă. Mai exact, jucătorii (sau traderii, în acest caz) ar fi avut la dispoziţie doar două butoane, „mai mare” sau „mai mic”, cu care ar fi putut paria în timp real. Chiar şi interfaţa construită de Iconic Worldwide Gambling, compania lui O’Brien, era similară celor folosite de cazinourile online.

În prezentarea afacerii, O’Brien a scris că Iconic Worldwide Gambling va ajunge la venituri de 110 milioane de lire sterline după doar trei ani de activitate. Aşa că Sarao a mai făcut o investiţie: în iulie 2014, el a transferat 2,2 milioane de lire sterline în conturile lui O’Brien. În lunile ce au urmat, el a mai creditat Iconic Worldwide Gambling cu încă 1 milion de lire sterline.

Iniţial, Damien O’Brien părea să se fi pus pe treabă: l-a sponsorizat pe Rob Huff, şofer în circuitul World Touring Car Championship, şi a filmat mai multe clipuri publicitare în compania campionului de arte marţiale mixte Conor McGregor. În ianuarie 2016, însă, Iconic Worldwide Gambling a declarat falimentul; compania care s-a ocupat de proceduri a declarat că Damien O’Brien subestimase costurile necesare lansării online cu aproape 10 milioane de lire sterline.

La momentul arestării sale, în aprilie 2015, Sarao avea peste 50 de milioane de dolari investiţi în afaceri. Doar în momentul în care avocaţii săi au început să caute aceşti bani, Sarao a realizat că e posibil ca sumele să nu mai existe. A fost eliberat din arest în august 2015, după ce părinţii au oferit casa în care locuiau drept garanţie pentru cauţiunea de 50.000 de lire sterline.

Procesul s-a încheiat în noiembrie 2016, Navinder Singh Sarao fiind găsit vinovat de fraudă electronică şi plasarea unor oferte fără intenţia reală de a cumpăra acţiunile ofertate. Departamentul de Justiţie a decis că doar 12,8 milioane de dolari din totalul sumelor câştigate de Sarao ar fi venit ca urmare a unor acţiuni ilegale şi l-a obligat pe trader să achite despăgubiri în valoare de 38,4 milioane de dolari.

Sarao, ajuns la aproape 40 de ani, a fost plasat în grija tatălui său; dreptul de a tranzacţiona i-a fost suspendat pe viaţă.

Avocaţii săi nu au reuşit să recupereze, până în prezent, decât 5 milioane de lire. Cei de la IXE, de unde ei se aşteaptă la restituri de peste 30 de milioane de dolari, spun că vor da banii înapoi; cele două termene de plată stabilite însă până acum nu au fost respectate.

Sarao locuieşte în prezent alături de familia sa, iar calculatorul care i-a adus zeci de milioane de euro stă, prăfuit, într-o cameră dintr-un sediu guvernamental. Îşi va petrece, probabil, tot restul vieţii încercând să dea statului înapoi banii câştigaţi ilegal. Mai există, sigur, şi o altă variantă, propusă de un fost coleg de-al său de la Futex: „Cel mai simplu ar fi să îl mai lase să tranzacţioneze câteva zile. Ar face banii la loc imediat.”