Startul corect este dat de o introspecţie atentă, care să îl ajute pe antreprenor să înţeleagă ce activităţi dintre cele de care se ocupă în compania lui îi plac cel mai puţin, pentru care este cel mai puţin pregătit şi productiv; într-un cuvânt, ce activităţi îi consumă cea mai multă energie. Este vorba deci de a stabili ce deleagă.

Referitor la cum deleagă corect antreprenorii şi managerii lor, reuşita procesului presupune ca aceştia să aibă un comportament diferenţiat, în funcţie de fiecare sarcină pe care o vor transfera către subalterni, dar şi de caracteristicile acestora – ce experienţă, cunoştinţe şi aptitudini au pentru a duce la îndeplinire ce li s-a delegat şi cât de motivaţi sunt să o facă?

Este utilă metodologia leadershipului situaţional, introdusă de Ken Blenchard şi de Paul Hersey. Aceasta stabileşte proporţia sprijin – control pe care trebuie să o folosească liderul în procesul de delegare, în funcţie de experienţa şi de motivaţia subalternului. Conform acestei metodologii, liderii îi vor dezvolta pe subalterni şi vor reduce pas cu pas nevoia de control şi de sprijin, până ce delegarea va fi totală. Stilul pe care-l vor adopta va depinde, în fiecare dintre stadiile parcurse, de tipul sarcinii delegate. Vă recomand să citiţi despre această metodologie într-o carte scurtă şi plăcută: ”Leadership and the One Minute Manager: Increasing Effectiveness Through Situational Leadership“ scrisă de Ken Blenchard, Patricia Zagrami şi Drea Zagrami.

Ca în cazul fiecărei metode, leadershipul situaţional solicită atenţie şi disciplină în aplicare. Delegarea presupune un şir de conversaţii între liderul care deleagă şi subalternul căruia i se deleagă, legat de perspectivele fiecăruia asupra a ceea ce este de făcut, dar şi asupra afacerii în general. Acestea conduc la creşterea motivării şi a experienţei angajatului, generează idei noi şi pot înlocui cu succes, în companiile antreprenoriale, evaluările de performanţă clasice, care sunt din ce în ce mai contestate. Conversaţiile vor avea o durată clară, pentru a se evita lipsa de concentrare asupra subiectului şi o frecvenţă care depinde de tipul sarcinii delegate, dar şi de caracteristicile celui căruia i s-a delegat sarcina. Ele nu se vor anula decât în cazuri excepţionale, altfel se va transmite mesajul că nu sunt importante.

Evident, nu există delegare perfectă, dar ea este cu siguranţă perfectibilă. Grija permanentă ca acest proces să funcţioneze bine îl eliberează pe antreprenor de lucrurile mărunte. El va putea lucra astfel pentru dezvoltarea afacerii, fără să se afunde în lucrurile de rutină.