4. POLITICA. În ultima perioadă a devenit un lucru comun ca executivi din lumea afacerilor sau chiar şi politicieni să declare că evită politica, sau chiar că urăsc să aibă de a face cu ea. Adevărat, e mult mai uşor să evităm orice confruntare, iar acest lucru poate avea rezultate bune atunci când coordonăm grupuri restrânse, însă pentru echipe mari, la scară largă, rezultatul va fi acela al unui lider eronat de tip birocrat. Pur şi simplu implementarea schimbărilor fără politică este imposibilă. Unul dintre cei mai mari politicieni din istoria Germaniei a fost cancelarul şi diplomatul Otto von Bismarck, în special în ceea ce privea relaţiile externe. Acesta a unificat în 1871 cele mai multe dintre statele germane sub un singur imperiu şi a reuşit prin sistemul său de alianţe să izoleze Franţa, însetată de răzbunare, până în 1890. După demisia lui Bismarck şi sub comanda primitivă a împăratului Wilhelm II, alianţele cruciale s-au destrămat şi Germania a alunecat din izolare, în Primul Război Mondial. Bismarck numea politica „arta posibilului”. O fi vrut de fapt să spună că e treaba unui lider să transforme posibilităţi în certitudini?

5. SERVITUDINEA. Leadershipul înseamnă sacrificiu. Un lider adevărat serveşte prin a-i pune pe ceilalţi în faţa propriilor interese. Pentru mulţi dintre liderii noştri această declaraţie este contradictorie: „Am muncit toată viaţa pentru a ajunge pe această poziţie, am făcut atât de multe sacrificii pentru şefi dificili şi în continuare trebuie să servesc?”. Într-adevăr, este probabil una dintre cele mai dificile provocări cu care se confruntă liderii tineri, însă a servi înapoi, ca metodă de răzbunare, ceea ce ne-a fost servit nouă înseamnă regres. Organizaţiile sunt pline de şefi care oferă celor din jur doar ceea ce le-a fost oferit şi lor, când erau în poziţii ierarhic inferioare. Aceştia sunt dovezi vii pentru „cele mai proaste modele”. O primă regulă de aur spune să îi tratăm pe cei din jurul nostru aşa cum ne-ar plăcea nouă să fim trataţi, ba cred că şi mai bine ar fi să-i tratăm pe ceilalţi aşa cum şi-ar dori ei să fie trataţi. Toate afacerile sunt clădite şi îşi trag energia vitală din relaţii. Un lider mare îşi tratează cu respect oamenii şi îi serveşte.

6. PUTEREA ŞI AUTORITATEA. Marea majoritate a modelelor tradiţionale de lideri vin la pachet cu puterea, dar relativ puţini lideri reuşesc să dezvolte o autoritate care să acompanieze acea putere care le-a fost încredinţată. Puterea este abilitatea de a-i forţa sau constrânge pe alţii să îndeplinească voia noastră, chiar dacă dorinţa lor ar fi fost alta, însă sunt nevoiţi să facă ceea ce li se spune din cauza poziţiei sau cerinţei noastre exprese. În antiteză, autoritatea este abilitatea prin care îi determinăm pe cei din jurul nostru să ne facă pe plac ca urmare a influenţei noastre personale. Dacă puterea se poate vinde sau cumpăra, da şi lua, autoritatea nu, aceasta rămâne. Leadershipul adevărat se bazează pe autoritate. Aceasta este strâns legată de cine este acel lider, de caracterul său. Cele mai negre momente în viaţa unui lider sunt acelea în care este nevoit să se folosească de puterea sa pentru a pune lucrurile în mişcare. Deciziile bazate pe putere sunt măsurile de avarie ale unui lider. Decizia de a-i forţa pe oameni să facă un anumit lucru reprezintă un eşec de management, la fel ca decizia de a-i lăsa pe oameni să plece; acest lucru indică eşecul de a influenţa acea persoană în atingerea ţelurilor comune.

Adevăraţii lideri sunt iniţiatori. Ei cred în acţiune şi sunt motorul acesteia, începând de la primul pas. Ei încurajează clădirea speranţei şi cred cu tărie în cauza lor. Concentrarea pe echipă şi încrederea în oamenii săi sunt elemente care îi fac pe lideri cultivatori. Vârful piramidei în leadership îl reprezintă crearea unei culturi care dăinuie mult timp după plecarea lor, modelând organizaţiile în forme durabile. Acest lucru este realizat prin crearea de noi lideri care şi-au însuşit şi întruchipează cultura deja instaurată. Adevăraţii lideri renunţă la ei înşişi pentru binele comun şi lasă deoparte lupta pentru propria faimă sau propriul câştig. 

Liderii buni îşi aud adesea oamenii spunând: „Nu am fi reuşit niciodată fără tine!”, însă adevăraţii maeştri în leadership aud doar uralele echipei care se bucură de propriul succes, spunând: „Am reuşit singuri, pe forţele noastre!”. Măiestria este ultimul nivel în leadership şi trebuie să fie obiectivul final al fiecărui lider. Şi chiar dacă nu vom ajunge niciodată maeştri, merită cu vârf şi îndesat să muncim pentru asta!