Remarcati ca nu am spus “cineva care sa satisfaca setea de agresivitate a presedintelui”, pentru ca sunt convins ca nu as fi exprimat acelasi lucru. O crestere a indicelui de violenta discursiva a candidatilor nu sunt sigur ca ar duce la o mobilizare mai buna a celor care la 1 iunie vor alege sa nu voteze. Si, dupa cum se prezinta auspiciile, vor fi destul de multi.

Politicienii reusesc sa-i tina tot mai la distanta pe acei electori a caror stimulare ar duce la responsabilizarea si profesionalizarea clasei politice. Nu cred ca nucleul dur pe care-l tintesc partidele la scrutinul de pe 1 iunie este unul de acest tip; daca ar fi fost, presedintele Traian Basescu n-ar fi starnit nicio emotie cand a cerut mai multa combativitate in campania electorala. Judecand insa dupa replicile pe care i le-au tot dat unii si altii, conchid doar ca - dupa ce si-a mai atins o data tinta cu ajutorul altora - presedintele a reusit sa creasca si mai mult clivajul dintre clasa politica si cei care trebuie s-o legitimeze.

Traian Basescu a tintit cu acuzatiile de blat in zona campaniei electorale pentru Primaria Bucurestiului. Unii au spus ca l-a vizat chiar pe Vasile Blaga, candidatul PD-L, atins de non-combat in relatia cu candidatul PSD Cristian Diaconescu; altii, ca s-a referit la condescendenta suspecta dintre independentul Sorin Oprescu si liberalul Ludovic Orban. Cam toti au negat - mai mult sau mai putin plastic - acuzatiile, nefacand decat sa tuseze si mai mult politic o campanie cu o componenta administrativa tot mai neglijata (daca nu considerati ca o autostrada suspendata intre nord si sud tine loc de strategie administrativa pentru un pretendent la functia de primar al Bucurestiului). Dupa ce au folosit administratia ca pe un pretext ca sa-si prefateze discursurile politice, candidatii au ajuns si in situatia de a-i face indirect campanie electorala presedintelui, legitimandu-i acuzatiile prin ripostele lor.

Asa ca sa nu sperati ca viitorul primar al Bucurestiului sa desprinda aceasta functie de eticheta politica pe care o are aplicata de multe decenii incoace: vom avea in continuare un primar mai mult politician decat administrator. Iar aceasta nu ar fi in sine chiar atat de grav, daca sub el mecanismele de functionare ale administratiei locale ar fi reglate; insa, date fiind cunoscutele raporturi de insubordonare dintre Consiliul General si primar, pe de o parte, cat si cele dintre Primaria Generala si cele de sector pe de alta parte, sunt destul de sceptic.

Un primar politician ar trebui sa fie sustinut de un vot politic si la Consiliul General si la Parlament, organismul de la care se asteapta clarificarea legislativa a raporturilor administrative la nivelul Capitalei. Si, daca o sustinere in Consiliul General este putin probabila, asa cum am vazut de fiecare data pana acum ca s-a intamplat, sustinerea in Parlament e de-a dreptul imposibila, dat fiind ca mai toate scenariile de lucru iau in calcul varianta unei coalitii de guvernare dupa scrutinul din a doua jumatate a anului.

Traian Basescu insusi a fost o victima a acestui sistem de raporturi de forte pe care il perpetueaza: dupa campania din 2000, prezumtivul primar Basescu s-a topit in politicianul care a avut drept unic punct pe agenda razboiul cu ceilalti - Consiliul General si Guvernul controlate de aceeasi zona politica. Pentru Basescu, acest razboi a fost cea mai buna scuza de a-si prezenta in continuare proiectele ca pe un bagaj de bune intentii blocate meschin de o majoritate potrivnica. Asa ca n-o sa-i putem reprosa niciodata cu buna-credinta lui Traian Basescu ca acei patru ani in care a fost primar au fost pierduti pentru Bucuresti.

Ideea de acum a ONG-urilor, sa propuna un plan de dezvoltare a orasului cu anumite puncte asupra carora sa cada de acord toti candidatii, e de salutat. Dar nici un asemenea plan, nici un altul nu pot sta la baza vreunei platforme administrative intangibile, a unei clauze de salvgardare unanim acceptate, care sa includa un pachet de initiative ale Primariei care sa poata fi puse in aplicare si in caz de impas politic. Daca asa ceva ar fi fost posibil, am fi avut acum o cursa mult mai tehnica si mai linistita pentru Primaria Capitalei si, ca atare, mai capabila sa legitimeze un candidat mai competent. Dar o asemenea idee are un aer atat de SF, incat probabil ca, in comparatie cu ea, pana si autostrada suspendata intre nord si sud ar avea sanse sa para cuiva mai credibila.