Ar fi însă idealist să ne imaginăm că, peste noapte, România ar putea deveni un competitor serios la nivel global în ”cursa pentru talente“. România are însă privilegiul unei emigraţii consistente şi al accesului facil la spaţiul vest european (prin calitatea de membru UE şi libera circulaţie).

Pentru o afacere din România sunt necesare în medie 160 de ore pentru a face faţă cerinţelor fiscale (plăţi, declaraţii etc.). Ce putem face ca aceste 160 de ore de astăzi să se transforme în nu mai mult de 30 de ore, în 2023?

Conform studiului Băncii Mondiale, România este clasată pe locul 50 din punctul de vedere al uşurinţei cu care se calculează, se declară şi se plătesc taxele şi impozitele, cu cele 160 de ore necesare anual – în medie –pentru conformarea cu cerinţele fiscale. Obiectivul de 30 de ore este unul foarte îndrăzneţ (adică, ar însemna să reducem de mai mult de cinci ori volumul de timp alocat acestor activităţi), dar nu este nerealist. Paşii făcuţi la nivel internaţional în direcţia standardizării raportărilor fiscale, a introducerii facturării electronice şi a dosarului de audit fiscal electronic ne-ar putea ajuta să ajungem acolo.

Vestea bună este că raportările fiscale depuse doar în format electronic au devenit deja o realitate, din această vară. Cu siguranţă că, după o perioadă de acomodare, lucrurile vor intra în normal, iar această schimbare va uşura mult atât viaţa contribuabililor, cât şi pe cea a inspectorilor fiscali implicaţi în acest proces. Vor dispărea (cel puţin parţial) cozile din faţa administraţiilor financiare, iar informaţia primită de autorităţi va putea fi mai uşor si mai repede procesată şi utilizată în activitatea de administrare fiscală. Pasul următor depunerii declaraţiilor fiscale în format electronic ar trebui să fie implementarea dosarului de audit fiscal standard (”standard audit file for tax – SAF-T“), un standard de transmitere electronică a datelor financiar-contabile şi fiscale între contribuabil şi autoritatea fiscală. Vorbim, practic, de deschiderea unui canal de comunicare între contribuabil şi autorităţi prin care fiscul poate intra şi verifica în orice moment operaţiunile oricărui plătitor de impozite înregistrat în România. Se elimină astfel procedurile greoaie de control, cu resurse importante mobilizate de ambele părţi, cu relaţii tensionate şi timp pierdut. În plus, creşte eficienţa activităţii de inspecţie fiscală, informaţiile sunt doar ”la un click distanţă“, iar fiecare dintre părţi îşi vede în linişte de treaba ei.

Cum putem încuraja utilizarea transportului în comun şi/sau a bicicletelor în marile oraşe?

Esenghiul Abdul Arhitect şi urbanist, Space Syntax Romania

Înainte de a dezvolta orice strategie de promovare a transportului public, a mersului pe bicicletă sau chiar a parcurgerii unor distanţe mai mari pe jos, ar trebui să ne concentrăm asupra situaţiei existente în oraşe, pentru a putea planifica, îmbunătăţi sau construi de la zero condiţiile necesare oferirii de servicii şi de infrastructură urbană de calitate, sustenabilă şi care să ofere siguranţă utilizatorilor.

În acest sens, majoritatea infrastructurii urbane din România, fie că este reprezentată de reţele de transport public, de reţele de spaţii verzi, chiar fără a le menţiona pe cele de transport ecologic – practic inexistente, trebuie regândită. Trebuie să luăm în considerare un viitor, nu foarte îndepărtat, fără motoare diesel în Europa (să ne gândim la planurile brandurilor Volkswagen, Volvo sau Tesla de a reduce producţia de motoare pe motorină în favoarea motoarelor hibride sau electrice până în anul 2025 sau la planurile de a interzice complet transportul motorizat în centrele oraşelor – incluse în strategiile marilor oraşe precum Paris, Madrid, Atena etc.).