Chiar si pentru observatorul obisnuit insa, care n-a dat prea mare atentie nici declaratiilor de ieri ale lui Calin Popescu-Tariceanu despre economia care duduie si nici acuzatiilor de azi ale lui Emil Boc sau Theodor Stolojan la adresa politicilor fostului guvern, caderea brusca de la extaz la agonie ramane insa greu de acceptat. Brusc, Romania s-a transformat dintr-o pretinsa locomotiva a Europei intr-una din cele mai vulnerabile economii din zona. Unde s-a topit cresterea de 8%?

 

Nicolaie Alexandru Chidesciuc, economistul-sef al ING Bank (care a vorbit printre primii de perspectiva recesiunii in Romania) spune ca performanta de 8% “e tot acolo, nu s-a evaporat nicaieri, dar trecutul e trecut si viitorul e altceva”. Ce s-a intamplat a fost ca la nivel regional a venit recesiunea, iar ea a fost mult mai puternica decat se anticipase, iar pe de alta parte, noi avem problemele noastre, care dincolo de politica unui guvern sau a altuia, tin de structura economiei. Cererea externa vine in proportie de 70% din Uniunea Europeana si conteaza in structura PIB in jur de 30% si “normal ca daca nu o mai ai, iti scade si cresterea”. Sistemul bancar reprezinta oficial 40% din PIB; neoficial insa e mult mai mult, pentru ca toate corporatiile mari s-au finantat din afara. Suntem foarte dependenti de finantarile din strainatate, iar reducerea fondurilor pe care bancile-mama sunt dispuse sa le aloce pentru sustinerea creditarii in Romania se simte puternic.

 

Chidesciuc noteaza si ca deficitul bugetar a fost peste orice asteptari: “Noi ne-am asteptat la un deficit mare de la inceputul anului trecut, pentru ca era an electoral, dar parca nici chiar asa”. Si ne-am ales, spune economistul-sef al ING, cel mai prost moment sa facem deficit, “pentru ca imposibilitatea de a mai majora vreo cheltuiala nu mai lasa loc pentru manevre menite sa sustina cresterea.” Nu trebuie uitat nici ca, pe langa cresterea puternica a cheltuielilor, au scazut si veniturile si foarte posibil vor continua sa scada. In aceste conditii, estimarea ING pentru 2009 prevede o recesiune severa - minus 3,5%din PIB, o ajustare pe care analistii olandezi au facut-o inca din noiembrie. “Era clar dupa trimestrul al treilea, cand am vazut cum au scazut serviciile, ca vom avea o incetinire puternica”.

 

Cresterea economica de anul trecut a fost cat se poate de reala, dupa parerea analistului economic Ilie Serbanescu, “dar pentru ca a fost total nesanatoasa, nu avea cum sa dureze”. O astfel de evolutie, bazata doar pe credite, pe importuri, pe consum si pe sectoare instabile, precum cel imobiliar, pe capitaluri straine care acum s-au evaporat - e cel mult pasagera “si se naruie ca un castel de nisip”. Astfel ca tot ce a ramas acum din cifrele anilor trecuti sunt, in opinia lui Serbanescu, niste salarii ceva mai mari si niste pensii un pic mai consistente - pe care insa deprecierea leului si inflatia ameninta sa le erodeze. “Au fost lucruri efemere, asa se explica faptul ca s-au topit peste noapte”. Nici Serbanescu nu crede in prognoze stabile in aceste momente dificile: “Eu spun ca oamenii sunt imprudenti atunci cand fac prognoze, pentru ca acum nu ai nici un pilon pe care sa iti bazezi eventualele estimari. Tendintele la care te-ai fi putut uita s-au dus, iar proiectele in cel mai bun caz s-au amanat, daca nu chiar s-au anulat”. Fara a da vreo cifra, spune insa ca ne putem astepta la recesiune, “ba chiar la una severa”, iar estimarea de 2% a Guvernului este “mai mult o imbarbatare” in viziunea sa.

 

Theodor Stolojan recunoaste, la randul sau, ca “economia a duduit, pentru ca a crescut cu un ritm inalt”, numai ca o astfel de crestere nu avea cum sa reziste atata vreme cat deficitul extern si cel bugetar s-au umflat, avand la baza o majorare foarte rapida a creditelor de consum. “Acum, in conditii de criza, factura pentru aceste dezechilibre a sosit”, pentru ca finantarea externa este mult restransa si mult mai scumpa, pana acolo incat Romania se poate vedea fortata fie sa reduca masiv consumul si sa franeze investitiile, fie sa recurga la imprumuturi de la FMI sau Banca Centrala Europeana.

 

“Nu vad scaparea de un imprumut de la FMI”, raspunde indirect Gabor Hunya de la WIIW; chiar daca aceste imprumuturi nu salveaza o tara de la recesiune, o pot scoate din incapacitate de plata, explica el, dand exemplul Ungariei. In tara, lista partizanilor unui asemenea imprumut creste pe zi ce trece, chiar daca majoritatea spun ca iau in considerare mai degraba beneficiile unei supravegheri stricte a Fondului decat nevoia de bani in sine. Adversar declarat al unei relatii cu FMI, Mircea Cosea (care a fost in trecut si negociator-sef in relatia cu FMI) spune ca pentru moment, Romania nu are nevoie de un credit de la FMI, dar daca situatia se va agrava pana la jumatatea acestui an, atunci se va impune, “chiar daca va fi foarte dezavantajos”. Cu amendamentul ca, “desi am vazut in trecut ce restrictii absurde pun, trebuie sa recunosc ca dupa ce am urmarit foarte atent evolutia FMI, mai ales in relatia cu Ungaria, am remarcat ca si-a schimbat filozofia si ar putea sa fie un partener acceptabil”.

 

Pentru masurile pe care le ia acum actuala guvernare pentru a pastra macar in parte turate motoarele economiei, Mircea Cosea nu gaseste prea multe cuvinte de lauda. “Ma asteptam sa fie un program care sa aiba in vedere o schimbare de structura, o noua optica privind locul pe care il putem ocupa pe o piata concurentiala, in Uniunea Europeana - pentru ca dupa doi ani, noi n-am intrat pe piata asta, inca suntem pe aceeasi pozitie ca inainte de aderare”. Avem, in viziunea lui, un program care vizeaza oprirea derapajului de deficit bugetar si nu sustinerea economiei. In aceste conditii, “eu cred ca vom iesi ultimii din criza, suntem la coada cometei si vom incepe sa ne miscam abia dupa ce se vor relua activitatile si consumul la o anumita scara in pietele de care noi depindem”. Mai exact, Cosea crede ca efectele crizei in Romania vor incepe sa se amelioreze doar prin 2011-2012; “poate daca pana atunci vom reusi sa creionam o viziune asupra a ceea ce ar trebui sa facem, reusim sa iesim mai repede”.

Cititi in continuare cum a creat criza, in toata Europa Centrala si Est,  momentul pentru reforme profunde.