O alta capcana poate fi, crede Radu Merica, sentimentul ca Romania va fi oricum salvata, in cazul inrautatirii situatiei, de Uniunea Europeana sau de FMI. In timp ce Grecia este in zona euro, iar stabilitatea euro si a uniunii monetare europene este vitala pentru Bruxelles si pentru marile puteri ale zonei, in cazul Romaniei reactia nu ar mai fi la fel de hotarata. "Nu cred ca UE sau statele mari din UE au vreo obligatie sa salveze alte state sau pe noi care nu ne-am gestionat bine economia. Tratatul de aderare la UE si alte acorduri nu includ salvarea noastra din punct de vedere economic - nu este ca la NATO unde un stat atacat primeste ajutorul celorlalti membri. Nu cred ca e vreo obligatie pentru cineva sa salveze Romania."

De alta parere este Costea Dumitrescu de la Ascendis, care considera ca "atat timp cat vom fi indatorati, nu ne vor lasa cei fata de care avem datorii sa picam, pentru ca ei trebuie sa-si recupereze banii. Or, daca noi intram in faliment, acest lucru nu se mai intampla".

Principiul salvarii debitorului este de asteptat sa functioneze si in cazul Greciei. Conform datelor Bancii Reglementelor Internationale, principalele tari creditoare ale Greciei sunt Franta si Elvetia, cu 79 mld. dolari fiecare, urmate de Germania, cu 43 de miliarde. Cea mai mare parte a creantelor sunt detinute de banci straine, unul din exemplele date de firma de cercetare CreditSights fiind grupul francez Crédit Agricole (proprietarul Emporiki Bank), care ar detine creante de circa 23 mld. euro.

Unii analisti straini, dezamagiti de certurile dintre partenerii europeni pe tema sprijinului pentru Grecia, considera ca necesitatile de finantare ale tarii sunt oricum atat de mari, incat pana la urma tot se va ajunge la incapacitate de plata; altii cred ca problema nu e atat a Greciei, care oricum va fi salvata intr-o forma sau alta, ci a unui intreg grup de tari (grupul cunoscut sub acronimul PIIGS - Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia si Spania), astfel incat daca se extinde criza datoriilor si la ceilalti membri ai grupului, atunci principalele afectate vor fi bancile din Marea Britanie, Franta si Germania, ce detin majoritatea creantelor PIIGS (24% Franta, 21% Germania), conform unei analize a UBS. Asa se explica de ce Nicolas Sarkozy si Angela Merkel au fost de la bun inceput asteptati sa ia taurul de coarne si sa decida ei masurile de limitare a impactului crizei - cu sau fara FMI, cu sau fara bani europeni, insotite sau nu de un mecanism de sanctiuni de genul Fondului Monetar European, conceput pe termen lung ca o rezerva constituita cu banii tarilor care incalca plafoanele zonei euro in materie de deficit si de indatorare publica.

E E DE FACUT. Pana acolo insa, primele care a trebuit sa actioneze au fost autoritatile de la Atena, iar ele au facut-o energic - mai bine mai tarziu decat deloc - urmand exemplul guvernantilor din tarile baltice, impresionanti prin disponibilitatea de a taia in carne vie pe parcursul anului trecut: pensiile, salariile, personalul din sectorul public, banii de investitii, banii de ajutoare sociale, totul a fost redus. Daca sunt corecte calculele oficiale, Grecia nu va putea castiga decat 4,8 miliarde de euro din masurile de austeritate anuntate, ceea ce inseamna ca-si reduce deficitul de la unul triplu fata de cel admis de zona euro la unul dublu. Castigul cel mai important va fi insa cel de credibilitate, atat in fata partenerilor si a creditorilor europeni, cat si a investitorilor privati care ii cumpara obligatiunile, ceea ce inseamna in cele din urma costuri potential mai scazute de finantare.