ASIA, FRANŢA ŞI BALCANII. Beckers şi-a făcut studiile în Germania şi în Franţa, incluzând un MBA la Universitatea din Köln, după care s-a gândit să aleagă o industrie cu reputaţie bună: bankingul, începându-şi cariera la Deutsche Bank în 1989, ca Account Manager. „Vorbesc fluent franceza, astfel încât interviul meu de atunci a fost cu şeful Deutsche Bank din Paris şi a fost destul de simplu să obţin promisiunea că după o perioadă de training voi veni acolo„. A lucrat la sediile băncii din Düsseldorf şi Frankfurt, iar după trei luni a aflat că postul din Paris nu mai exista, aşa încât i-a fost oferită în schimb o mutare în Singapore.

A acceptat şi n-a regretat - consideră experienţa din Asia ca un fel de învăţare a înotului direct prin aruncarea în apă. Era începutul boomului economic asiatic dinainte de criză şi din perioada respectivă a rămas nu doar cu o simpatie durabilă faţă de Asia, dar şi cu o imagine utilă despre pieţele emergente asiatice, despre care consideră că au destule elemente comune cu ceea ce vede acum în România.

În 1991, după reunificarea Germaniei, şefii l-au chemat în ţară, însă Beckers a refuzat oferta şi a plecat din bancă. N-a schimbat însă şi sectorul - s-a mutat în consultanţa financiară, la firma Wayss & Freytag, care avea un contract legat de un proiect guvernamental în Malaezia de construcţie a unui turn de telecomunicaţii. Aşa a luat contact pentru prima oară cu industria telecom.

În 1995, Deutsche Telekom a fost privatizată, iar printre primele sale achiziţii în afara Europei a fost Satelindo din Indonezia. „Un prieten mi-a dat ideea să-mi depun CV-ul acolo, fiindcă am experienţă în domeniul financiar, şi deşi nu aveam experienţă în telecom, am fost acceptat„ - e vorba de poziţia de conducere a departamentului de Finance Controlling. începutul la Deutsche Telekom îl descrie drept fascinant, fiindcă potenţialul de afaceri era uriaş - Indonezia era o ţară cu peste 200 de milioane de locuitori, dar cu o penetrare a telefoniei mobile total neglijabilă.

„De fapt, multe dintre ţările asiatice au început să adopte telefonia mobilă înaintea Europei.„ Afacerile „au explodat, aşadar, într-un sens bun, înainte de a exploda însă în 1997-1998 într-un sens negativ, odată cu criza asiatică„, rezumă Beckers. Ulterior, în 2000, a devenit Managing Director al unei alte filiale Deutsche Telekom - Globe Telecom dn Filipine, însă după un an, efectele crizei dot-com au făcut compania germană să decidă să-şi vândă afacerile din Asia. Nikolai Beckers a primit o ofertă de a pleca la Deutsche Telekom Franţa, ca CFO al T-Online, şi a acceptat-o (de data aceasta, franceza i-a fost într-adevăr de ajutor, aşa cum i-au fost de ajutor şi celelalte limbi străine în care se descurcă - engleza, indoneziana şi japoneza).

„După atâţia ani petrecuţi în Asia, plecarea în Franţa a fost un fel de şoc cultural invers„, glumeşte neamţul. A fost însă şi o experienţă diferită profesional, fiindcă filiala de la Paris era un fel de start-up în comparaţie cu operaţiunile în stil mare din Asia, ceea ce punea probleme de ordin strategic. „În IT&C, câştigătorul ia toată piaţa, iar dacă nu faci investiţii suficient de repede încât să devii jucătorul dominant, supravieţuirea devine în scurt timp dificilă. Piaţa hipercompetitivă şi concurenţa pentru infrastructură - vă sună cunoscut asta? - ne-au făcut viaţa dificilă.

„ În cele din urmă, grupul german a decis în 2007 să vândă afacerea, iar Beckers, care între timp ajunsese CEO al Deutsche Telekom Franţa, a plecat să conducă, timp de aproape cinci ani, filiala din Macedonia, unde structura businessului era foarte asemănătoare cu cea de acum din România - un operator centrat pe telefonie fixă şi unul pe telefonie mobilă, ambii cu un acţionar comun şi cu o participaţie a statului. Deşi a întâmpinat perspectiva cu scepticismul inevitabil pentru un manager german care părăseşte Parisul pentru Skopje, mutarea a fost o decizie foarte bună din toate punctele de vedere, susţine Beckers, în primul rând ca rentabilitate - Makedonski Telekom a ajuns cel mai profitabil operator al grupului, cu EBITDA de 54% şi un profit net de 30%.