Eu eram cu soţia mea, abia venisem în Moscova şi ne căutam casă şi şcoală pentru copil. Am făcut un popas la birou, ea a rămas în parcare, iar eu am urcat să mai semnez nişte hârtii. Când am intrat în birou, am dat peste mascaţi, cu AKM-uri la ei, ne-au băgat pe toţi într-o sală – străinii separat de ruşi. A venit juristul firmei, a încercat să vadă despre ce este vorba, mascaţii erau de la Fisc şi căutau acte de achiziţie de la vânzătorii de sticle. După o oră ne-au dat drumul (eu o sunasem pe soţia mea şi îi spusesem că dacă nu mai are niciun semn de la mine să plece cu şoferul la aeroport şi să se urce în primul avion, să iasă din ţară), apoi ne-au trimis o hotărâre judecătorească, în care scria că furnizorii de sticle au prejudiciat statul prin neplata taxelor de un milion de dolari în urma tranzacţiilor făcute cu noi, aşa că statul trebuie să îşi recupereze banii. Am chemat avocaţii, care au zis că e bine că nu ne-au arestat şi că să uităm toată povestea. Banii i-au tras direct din cont.

Piaţa a început să scadă în Rusia de prin 2007. A avut un boom prin 2002-2005, dar apoi a început să scadă (echilibrarea vest-est), dar când creşterea extensivă s-a oprit, a început lupta pentru creşterea intensivă, creşterea de cotă de piaţă. Peste asta au început să apară nişte limitări legale, vizavi de bere. A fost o mişcare antialcoolism juvenil – berea era considerată mai periculoasă decât vodca, pentru că ei considerau berea o băutură de intrare penru tineret. Totul a degenerat într-o vânătoare de vrăjitoare: au crescut acciza, cu 100% în primul an, s-a interzis vânzarea berii în magazine care nu sunt permanente, s-a interzis vânzarea berii înainte de ora 9 seara, apoi nu a mai fost voie să îţi faci reclamă la TV, apoi nici pe outdoor, nu mai aveai voie să vinzi bere la 200 de metri de şcoli, aşezăminte culturale sau spitale. Piaţa a scăzut cu 25% în 3 ani. Eu cred că totul se reduce la faptul că vânzătorii de bere erau multinaţionale, pe când vodca era locală.

În 2008-2009, părerea lor privind modul autocrat de conducere era împărţită. Mulţi dintre ei considerau însă că o mână fermă poate conduce Rusia acolo unde este locul ei la nivel mondial. Este o dorinţă populară acolo ca Rusia să îşi arate muşchii în lume, şi nu i-au mai arătat demult. Cred că ceea ce se întâmplă acum este pasul următor: ne-am făcut ordine în ţară, iar acum hai să vedem cât ne putem întinde în afară. Ucraina şi Crimeea sunt locuri unde ei se consideră acasă din punct de vedere etnic; când s-au desenat graniţele Ucrainei, totul s-a făcut artificial, nu s-a urmat factorul etnic. Şi chiar dacă aşa pare, ei nu gândesc pe termen scurt: anul 2008 a fost anul familiei Rusia, când s-a pus baza unei politici de decreţei; nu au mers pe interzicerea avorturilor, ci pe partea pozitivă, de incentives pentru mame, de indemnizaţii mai mari, de creştere a concediului. Totul în Rusia merge în acest sens, în ideea de mână fermă, conducere unidecizională şi strategie care să ducă ţara mai departe.