Nu au în plan să atace piaţa din străinătate, dar încearcă, an de an, să filmeze câte un pilot pentru televiziune. Au mai terminat două - „pilot din ăsta românesc, fără bani“ - dar proiectele „au murit“ înainte să fie difuzate. Îşi explică succesul, sau măcar o parte a acestuia, prin faptul că se adresează unui public cu o putere mare de cumpărare. „Avem un public mai de vârsta noastră, am avut într-o perioadă şi copii de 14-18 ani, acum suntem undeva pe la 18-25 şi facem glume mai mult pentru acest segment, despre criza financiară din Grecia, despre Captain Planet, sunt lucruri de care copiii nici nu au auzit. Pe de altă parte, asta explică şi numărul mare de proiecte pe care îl avem“, crede Ionuţ, completat de colegul său: „Cred că obiceiul de consum pentru un target un pic mai în vârstă nu vine cu atât de multe share‑uri, cu atât de multe reacţii pe net, deci nu se împrăştie atât de repede ca în cazul celor de vârstă mai scăzută. Ai 13 ani, ai văzut ceva şi dai share, comentezi; ai 19 ani, ai 20, deja ai trecut într-o altă zonă“.

Dincolo de conţinut şi de calitatea acestuia, de ce unele canale au succes şi altele nu? „E o reţetă, dacă vrei, sunt mai multe lucruri, de la public la conţinut, cum te vinzi şi cum negociezi cu clienţii“, e de părere Ionuţ: „Valoarea producţiei din punct de vedere tehnic e un pic secundară, contează mai mult ideea şi targetul pe care îl ai. Producţia e mai mult cireaşa de pe tort. Cred că trăim şi într-o perioadă când oamenii care consumă video pe online caută cumva ceea ce este home-made, care pare a fi făcut de nişte puştani fără prea mare producţie în spate, care nu au un trust sau o companie care să îi guverneze“.

Ionuţ crede că este în continuare destul loc pe piaţă, nici măcar nu trebuie să vii cu ceva nou. Lumea, spune el, caută mereu feţe proaspete. „Aş recomanda tot zona de parodie, pentru că aici sunt cele mai multe vizualizări, cele mai multe share-uri. Şi alte zone sunt profitabile, cea de beauty sau tech, unde proiectele sunt multe, dar foarte mici ca valoare. Adică ei primesc un fond de ten şi îl testează, dar la noi e puţin altfel. Noi nu testăm produse, ci dezvoltăm o poveste în jurul lor sau le integrăm cumva într-o poveste.“