Asa incat, de la inceputul lui octombrie, Fabryo a inceput sa evalueze solvabilitatea clientilor, ca sa vada cu cine merge mai departe, s-a concentrat pe colectarea lichiditatilor din piata si a facut trei scenarii de strategie pentru 2009, in functie de variabile ca evolutia leului, a preturilor la materiile prime si scaderea consumului in industria de vopseluri. Paradoxal, cel mai putin informati par sa fi ramas insa guvernantii, cei cu acces maxim la date, statistici si previziuni de ultima ora.

Pentru noi, care am scris frecvent despre criza incepand de vara trecuta, in cele din urma cu riscul de a plictisi cititorii cu titluri continand cuvantul “criza”, a parut intotdeauna frustrant ca perioada electorala a adus nu numai promisiuni de mariri de salarii si un optimism nejustificat de date, ci si acuzatia aproape subinteleasa ca daca presa scrie despre criza, inseamna ca e alarmista prin definitie si creeaza panica, chiar si atunci cand nu face decat sa descrie ce se intampla in economie si sa preia temerile oamenilor de afaceri.

La ultimul Club BUSINESS Magazin al anului trecut, din decembrie, mai toti oamenii de afaceri participanti se refereau la 2009 ca la un an compromis de criza, in care Romania nu poate spera sa depaseasca momentul cel mai greu decat la cateva luni bune dupa economiile dezvoltate, tocmai pentru ca aici criza a lovit mai tarziu. In mai anul acesta, exact inainte ca Statistica sa anunte ca in primul trimestru economia a scazut cu 6,4% fata de aceeasi perioada din 2008, premierul Emil Boc declara ca el prefera sa vada “partea plina a paharului”, bazandu-se pe faptul ca incasarile la buget au inceput sa creasca, iar somajul sa se tempereze, in timp ce ministrul finantelor, Gheorghe Pogea, spunea ca spera ca agentiile de rating sa ia nota ca economia romaneasca a inceput sa arate primele semne de redresare.

SA FI LUAT TAURUL DE COARNE.

Faptul ca Aliz Kosza s-a referit la guvernatorul BNR ca la o sursa esentiala de informatii ne aduce aminte ca in ultima editie din 2008 a BUSINESS Magazin am ales sa-l desemnam pe guvernatorul Isarescu drept personalitatea anului (dupa ce, cu un an inainte, personalitatea anului fusese Capsunarul roman, cel mai important investitor in Romania). Pentru multi, Mugur Isarescu a ramas anul trecut aproape unica voce credibila intr-un mediu plina de incertitudini, in primul rand fiindca si-a asumat rolul de a atrage atentia asupra zonelor periculoase din economie, acolo unde politicienii aflati in an electoral cu greu si-o mai permiteau s-o faca, iar apoi pentru ca banca centrala a ajuns pentru public eroina care a salvat in toamna leul de la prabusirea sub atacul speculatorilor.

Acum, in al doilea an electoral, situatia pare sa ramana la fel, daca ne gandim doar la mesajele contradictorii de pana acum si la aerul de experiment permanent degajat de actiunile Guvernului. De data aceasta insa, pentru oamenii de afaceri conteaza mai putin rolul de comunicator al bancii centrale, atata vreme cat acum nu mai pune nimeni la indoiala criza, si mai mult politica ei. “Pastrarea rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale la un nivel absurd (rezerve care de altfel se constituie tocmai pentru astfel de momente!) a fost o mutare cu consecinte dezastruoase.

Probabil ca daca BNR ar fi diminuat rezervele bancilor inca de la inceputul anului, ar fi diminuat criza considerabil, iar cresterea economica ar fi fost de -2 sau -3 %”, apreciaza Mihail Marcu, presedinte al consiliului de administratie al Medlife, una dintre cele mai importante companii de pe piata serviciilor medicale. Atat Marcu, cat si Mihai Stancescu si Mihai Sfintescu enumera printre masurile anticriza urgent de adoptat reducerea dobanzii de catre banca centrala. 

Cat despre estimarile de acum ale BNR, Marius Stancescu de la Riff Holding crede ca situatia e mai rea decat o vede viceguvernatorul Eugen Dijmarescu, care vede posibil ca nivelul cel mai de jos al impactului crizei sa fie atins in septembrie 2009 - “ Personal, cred ca acest nivel poate fi proiectat intre finele trimestrului I si trimestrul II din 2010”. }inta principala a criticilor formulate de oamenii de afaceri ramane insa tot Guvernul. In editia din 25 noiembrie 2008, in saptamana dinainte de alegeri, ne intrebam ce va face noua guvernare (despre care puteam presupune ca va fi de coalitie) cu o economie amenintata de criza.

Constatam atunci ca in campania electorala aparusera o serie de puncte comune intre programele principalelor partide - pastrarea cotei unice de impozitare, un deficit bugetar sub 3% din PIB, investitii in infrastructura si scutirea de impozit a profitului reinvestit. Intre timp, programele respective s-au adaptat spre a servi ca platforme candidatilor prezidentiali, iar oamenii de afaceri au ramas cu frustrarea ca masurile anticriza promise intarzie nepermis de mult.