Compania în care lucrez mi-a oferit un salariu echitabil şi nu numai. Sunt foarte importante beneficiile la nivel de dezvoltare personală şi profesională şi oportunitatea de a mă exprima. Am experimentat multiple forme de lucru – pe cont propriu, în corporaţie, în companie antreprenorială şi aici mă regăsesc pentru libertatea de a-mi pune amprenta şi a-mi aduce ideile în cadrul echipei. Piaţa de IT de pe plan local este foarte competitivă. A fost dintotdeauna, însă provocările s-au acutizat în ultimii ani pe fondul accelerării digitalizării, democratizării fenomenului  de freelancing, schimbărilor internaţionale recente (închiderea a două pieţe mari din regiune şi răspândirii fenomenului global Great Resignation), concurenţei companiilor globale care recrutează major etc. Deja salariul nu mai face diferenţa, ci doar mixul între un pachet bogat în extra beneficii, accesarea unor proiecte interesante (cu tehnologii noi şi posibilitate de învăţare) şi flexibilitatea asupra modului de lucru.

Cum s-a schimbat industria locală în care activaţi în ultimii ani comparativ cu alte state europene?

Simt, cel puţin din experienţa noastră de la eSolutions, că percepţia lumii asupra industriei noastre locale a evoluat de la centru de cost la centru de expertiză.

Ce funcţie (şi în ce domeniu) îţi doreşti să ocupi în următorii 10 ani?

Voi rămâne cu siguranţă în domeniul tehnologiei pentru că deschiderea şi pasiunea pentru acesta mi-au rămas intacte.

Ce lecţii ţi-au adus ultimii doi ani şi ce rezoluţii ţi-ai fixat pentru acest an, în plan personal şi profesional?

Ultimii doi ani au fost plini de lecţii. Pandemia a evidenţiat în conştiinţa mea şi, poate a multora dintre noi, cât de importante sunt lucrurile simple pe care obişnuiam să le luăm de-a gata – întâlnirile faţă în faţă, prânzul alături de colegi în grădina verde de la birou, un joc de ping-pong de relaxare. Lucrul de acasă aduce, cu siguranţă, o eficientizare de timp prin eliminarea drumurilor zilnice birou-casă, însă pentru o echipă ca a noastră, lipsa interacţiunii fizice pentru o perioadă îndelungată a fost cel mai mare neajuns, pe care am încercat să-l suplinim prin diverse iniţiative de coagulare a echipei, de readucere a ideii de comunitate. Avem acces la diverse platforme de well-being pentru a desfăşura împreună activităţi, avem invitaţii deschise de a ne bea cafeaua împreună în fiecare dimineaţă, seri tematice, jocuri online împreună. Tot din seria punctelor de îmbunătăţit, într-o măsură, simţim şi că nu ne deconectăm total în activitatea desfăşurată acasă, tendinţa fiind de a ne prelungi timpul alocat taskurilor de la job. Dar sunt lucruri pe care le conştientizăm şi pentru care există un proces ongoing de echilibrare. Dincolo de atmosferă şi de feelingul din echipă, ultimii doi ani au fost, în mod cert, de accelerare a activităţii în domeniul nostru, iar pe fondul unor schimbări la nivel de grup, vom avea, în continuare, provocări interesante venite din oportunităţile internaţionale care ni se deschid. Vom accesa mai multe pieţe, mai multe proiecte complexe pe care le vom implementa pentru companii mari din diferite domenii. Aceasta va aduce, implicit, nevoia extinderii echipei, iar la nivel operaţional, procesele vor scala, automat, şi ele. Este a cincea creştere a noastră din ultimii 10 ani.

De ce ai rămas în România?

Am rămas în România pentru că aici sunt familia, rădăcinile mele şi simt că este locul de care aparţin. M-am bucurat să contribui, cât a fost posibil, prin participarea în proiecte de voluntariat şi implicare socială, în special în proiectele de educaţie. Mă bucur că văd din ce în ce mai mulţi oameni în jurul meu care au dorinţa de a se implica în a schimba ceva în jurul lor şi găsesc în toată această mobilizare o undă de speranţă.

Care este ultima carte pe care ai citit-o şi pe care ai recomanda-o?

„Un înger rănit” scrisă de Nikita T. Teodoridi. Este povestea unei fete extraordinare care a trăit în anii 1940 în Grecia. Cartea emană iubire, este despre iubire în faţa unei încercări aşa mari cum e lepra.

Pe plan profesional, ultima carte este cea de examen de PMI. Urmăresc, cu precădere, studiile de caz şi exemplele aplicate – iată, de pildă, două cărţi pe care le consider inspiraţionale – „Organizational Behavior”, o carte cu multiple studii de caz despre cultura organizaţională din mai multe companii de top şi „No Rules Rules”, despre cultura şi modul de operare al Netflix. În general, urmăresc diverse prezentări, bloguri, podcasturi sau webinarii, conferinţe pentru acumularea de noi informaţii.

În ce destinaţie îţi doreşti să evadezi în concediul din acest an, ce locuri ai pe lista scurtă şi ce tip de călător eşti - te deconectezi total de job în vacanţă sau verifici e-mailul frecvent?

Suntem o familie de exploratori şi ne face plăcere să stăm în natură, dar şi să cunoaştem cultura şi oamenii locului. Deseori, în concediu, fie că mergem în ţară, în Grecia sau altundeva, pornim pe motor pentru a vedea pe îndelete împrejurimile. Ne plac sporturile, aşa că iarna suntem la schi, iar vara cu barca. Inclusiv în eSolutions avem echipaj care participă la sezonul de regate, cu veliere. Este o activitate care necesită coordonare şi  încredere în ceilalţi, numai bună pentru team building. Nu am o listă scurtă de destinaţii. Mi-au plăcut toate locurile vizitate, în special în ţară - Dobrogea, Apuseni, Maramureş, Transfăgărăşan (cu bicicleta cu colegii şi familia), Delta Dunării (cu bicicleta cu colegii şi familia) – dar şi insulele din Grecia (Cipru, Creta, Eghina) sau în Bulgaria şi Austria pentru schi. Cred că toate locurile sunt frumoase, atât timp cât te bucură oamenii cu care eşti. Mult timp mi-am verificat mail-ul în vacanţă. De ceva vreme însă, tot mai rar spre deloc şi aceasta din nevoia de a mă deconecta sau pentru că, de multe ori, nici nu am avut semnal, de exemplu, când am fost la Padina, în Apuseni.

Când spui „da” oportunităţilor. A terminat Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca – licenţă şi master, a obţinut un doctorat la Universitatea Tehnică din Viena (TUW), pe tema sisteme distribuite, iar în 14 ani, Georgiana Copil a luat parte la diverse proiecte de cercetare în mediul academic în România şi Austria, cu consorţii din UE, şi consultanţă IT pe subiecte de inovare, precum machine learning (ML) sau IoT (Internet of Things). Din 2019 până în prezent, Georgiana Copil lucrează şi ea în cadrul Adobe România, în prezent ocupând rolul de Computer Scientist.

Ce provocări ai întâmpinat de-a lungul carierei?

Cred că provocarea cea mai mare şi, totodată, lucrul cel mai necesar, e să faci ceva interesant şi care să îţi facă plăcere. Pentru mine e un lucru esenţial şi în acelaşi timp provocator, mai ales, în condiţiile în care tehnologiile avansează şi definiţia muncii interesante se schimbă tot timpul. 

Cum arată agenda ta zilnică?

E o combinaţie de timp de concentrare, şedinţe şi discuţii cu colegii.

Câţi oameni ai în echipă şi ce pregătire trebuie să aibă candidaţii care vor să se alăture echipei tale?

Nu conduc oameni. Partea buna de la Adobe e că poţi să creşti fără să treci neapărat pe track de management. Asta înseamnă că preţuim şi experienţa tehnică şi de leadership tehnic, la fel de mult ca pe cea de management. În echipele noastre căutăm oameni care vor să facă lucruri interesante, sunt obişnuiţi să îşi facă treaba bine şi să fie responsabili de munca lor. Altfel, ca tehnologii şi tip de muncă, există destul de mare varietate.

Generaţia mea a ajuns la domeniul acesta destul de natural, cred eu, de la jocuri şi de la primele calculatoare cu care am luat contact, care ajungeau la noi pe când erau considerate foarte învechite în afară, dar ajungeau. Şi asta era noutatea supremă pentru noi. Cariera mea a fost construită mai puţin cu planificare şi mai mult cu profitat de oportunităţile care mi-au ieşit în cale şi am avut noroc cu oamenii de la care am avut ce să învăţ, a spus într-un interviu pentru BM Georgiana Copil.

Ce îţi place cel mai mult la ceea ce faci?

Îmi place să cunosc oamenii cu adevărat, să descoperim împreună punctele forte ale fiecărui coleg şi să mă asigur că proiectele în care ei se implică îi ajută să se pună în valoare. Atunci când lucrezi cu plăcere şi entuziasm, această implicare se reflectă şi în rezultate.

Ce cursuri de pregătire urmezi pentru a fi în pas cu tot ce se întâmplă pe piaţă şi cu evoluţia industriei si câţi bani investeşti în pregătirea constantă?

Noi la Adobe avem un buget pe care putem să îl folosim pentru traininguri şi avem acces la OReiley,  LinkedIn Learning, Coursera, HMM Spark. Avem destul de multe resurse disponibile. În plus faţă de asta, pe zona pe care lucrez eu e de urmărit cam tot ce face toată lumea din industrie, pentru că sistemele de personalizări şi recomandări sunt în plină dezvoltare. Există conferinţe foarte bune atât în US cât şi în UE, există cărţi care au început să apară despre bune practici. Pentru că e un domeniu în plină dezvoltare, foarte multe din informaţii se pot găsi pe twitter/bloguri şi în conferinţe.

Cum s-a schimbat industria locală în care activaţi în ultimii ani comparativ cu alte state europene?

Piaţa românească a devenit mai interesantă în ultimul timp, cu tot mai multe companii care dezvoltă produsele lor, care sunt atractive pentru inginerii software, atât ca impact, cât şi ca tehnologii folosite.

Ce lecţii ţi-au adus ultimii doi ani şi ce rezoluţii ţi-ai fixat pentru acest an, în plan personal şi profesional?

Că în tot răul e şi un bine. Deşi a fost o perioadă în care nu cred că poate spune cineva că a fost uşor sau plăcut, eu m-am simţit mai productivă şi mai liniştită lucrând de acasă. Ca urmare a acestei lecţii, am trecut pe munca remote, care e un beneficiu pe care îl avem la Adobe. Asta nu înseamnă că nu o să vin periodic şi la birou, mi-a făcut mare plăcere în ultimul timp să mă revăd cu colegii.

Rezoluţii: have fun with your work!

De ce ai rămas în România?

Cred că întrebarea poate să fie de ce m-am întors în România. Industria IT din România e destul de matură, există joburi în zona de inginerie software care stau pe lista scurtă alături de joburi din München, Dublin sau alte oraşe din Europa.

Motive de plecat din ţară sunt multe şi eu chiar cred că o plecare din ţară e foarte folositoare. Înveţi, îţi schimbi puţin perspectiva, înţelegi alte culturi. Cred că ce e cel mai important e că în orice moment din timp să iei decizii care sunt cele mai bune pentru tine şi ţi se potrivesc cel mai bine, fără a te concentra la gândurile celorlalţi. Şi asta mai ales când vine vorba de plecat/rămas/întors în ţară.

Ce hobby-uri ai?

Citit, schi, mâncat, bread making.

Care este ultima carte pe care ai citit-o şi pe care ai recomanda-o?

Cartea pe care o citesc acum şi aş recomanda-o e The Architecture of Happiness. Iar o carte foarte interesantă a fost How We Learn.

În ce destinaţie îţi doreşti să evadezi în concediul din acest an, ce locuri ai pe lista scurtă şi ce tip de călător eşti - te deconectezi total de job în vacanţă sau verifici e-mailul frecvent?

Destinaţii încă nu am, în afară de nişte ţări nordice şi un concert Rammstein. Se poate şi undeva la mijloc, între cele două opţiuni, pentru că mai verific emailul, dar rar.

Moştenirea familiei, pasiunea pentru domeniul IT.  A terminat Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi a ales programarea ca materie pentru lucrarea de licenţă, a povestit pentru BM Raluca Galoş, care activează în industria de IT de 20 de ani şi care în prezent deţine funcţia de Client Partner Director în cadrul Qualitance, companie românească de inovaţie, tehnologie şi inteligenţă artificială.

Ce provocări ai întâmpinat de-a lungul carierei?

Am început să lucrez încă din adolescenţă, am prins anii 2000 când corporaţiile au început cu adevărat să se dezvolte în România, iar cultura corporatistă să influenţeze şi companiile româneşti. Ca femeie în industria de IT din România, te poţi dezvolta, poate şi datorită culturii locale care a permis multor femei să devină ingineri talentaţi de IT, manageri în companii de IT sau dezvoltatori software. Nu am un back­ground tehic, însă am avut norocul să lucrez cu oameni tehnici talentaţi, care m-au ajutat să înţeleg concepte noi şi să le translatez uşor în beneficii de business.

Câţi oameni ai în echipă şi ce pregătire trebuie să aibă candidaţii care vor să se alăture echipei tale?

Echipa de Client Partnership din Qualitance este în mod clar în creştere. În acest moment, suntem patru persoane. Din punctul meu de vedere, oricine doreşte să facă echipă cu mine şi colegii mei este necesar să înţeleagă că în Qualitance nu există acel raport client - furnizor, ci un parteneriat de încredere între cele două părţi – există o echipă motivată şi dornică să construiască noi business-uri digitale.

Ce cursuri de pregătire urmezi pentru a fi în pas cu tot ce se întâmplă pe piaţă şi cu evoluţia industriei si câţi bani investeşti în pregătirea constantă?

Citesc mult, citesc tot ce îmi pică în mână. Aş dori să am mai mult timp pentru a citi. Citesc articole multe despre ultimele tendinţe în zona de securitate IT, inteligenţă artificială, transformare digitală, cloud computing, blockchain, IoT. Sunt multe cursuri bune online, totul este să ai timp să le parcurgi pe cele esenţiale. Ca bani, investesc sute, uneori chiar mii de euro în cursuri şi cărţi. Şi cuvântul corect este „investesc”, nu „cheltui”. Este o investiţie care ştiu că se întoarce înzecit.

Cât de mulţumită eşti de salariul pe care îl ai? Sub ce plafon nu „poate fi scăzut” salariul, în domeniul în care lucrezi? Cum vezi evoluţia salariilor din industrie anul acesta?

Unul dintre lucrurile bune pe care cultura corporatistă le-a adus în România este conceptul de pachet de beneficii. Partea fixă plus partea variabilă, plus alte beneficii. Noile generaţii nu mai sunt interesate doar de salariu, ci de tot ce înseamnă „deal”-ul pe care îl fac cu angajatorul: zile libere, abonamente la sală, asigurări medicale, casual Fridays, modul de lucru hibrid etc. Cum şi eu mă consider tânără, sunt la curent cu nevoile noii generaţii, le înţeleg şi mă adaptez acestor nevoi. Pot spune că „pachetul” pe care îl am în acest moment îmi satisface nevoile şi este adaptat modului de viaţă pe care îl am. Nu pot să mă pronunţ asupra evoluţiei salariilor, mai ales dacă punem totul în contextul inflaţiei cu care ne confruntăm în aceste zile. De aceea, prefer să vorbesc despre „pachete” care să satisfacă nevoile angajaţilor. Dacă am învăţat ceva în aceşti ultimi ani este faptul că nu doar banii contează. Contează şi să găseşti echilibrul corect între muncă, familie, spiritualitate.

Atât mama mea, cât şi tatăl şi unchiul meu au fost toată viaţa lor în IT. Mama mea a lucrat ca cercetător la Institutul de Cercetări în Informatică, iar tatăl meu a deţinut numeroase posturi de conducere în firme de IT. Cu siguranţă, mediul în care am crescut mi-a alimentat fascinaţia pentru tehnologie. De-a lungul a aproape 20 de ani de parcurs profesional, am avut ocazia să lucrez atât în corporaţii mari, precum Microsoft şi Yahoo, cât şi în start-up-uri internaţionale sau companii româneşti de IT. M-am alăturat echipei Qualitance în 2017 ca Chief Growth Officer - acel liant absolut necesar între marketing şi sales -  pentru a migra ulterior către poziţia de Client Partner Director, a spus pentru BM Raluca Galoş.

Cum arată agenda ta zilnică?

Îmi încep fiecare zi la ora 6.00 dimineaţa. La ora 7.45 ne ducem copilul la şcoală, apoi mă îndrept fie către biroul de acasă, fie către cel din Piaţa Operei. Îmi place ca de la 8.00 la 9.00 - 9.30 să am acea „oră de linişte” în care mă pot concentra în mod special pe lucrurile strategice. De la ora 9.00 - 9.30, de obicei încep call-urile, discuţiile cu colegii şi cu clienţii. La finalul zilei, încerc sa fac un scurt debrief al ultimelor 24 de ore şi, întotdeauna, îmi setez priorităţile pentru ziua următoare.

Cum s-a schimbat industria locală în care activaţi în ultimii ani comparativ cu alte state europene?

Cred că industria de IT locală a evoluat foarte mult de-a lungul timpului. Dacă acum 15-20 de ani, existau doar câteva companii de încredere la care apela întregul mediu de business, acum peisajul este mult mai dinamic. Au apărut foarte multe companii atât de servicii IT, cât şi de produse digitale. Unele dintre acestea au obţinut finanţări semnificative şi şi-au extins activitatea în afara României. Cred că, în continuare, vom asista la o evoluţie accelerată a mediului  IT local, mai ales că pandemia a transformat digitizarea dintr-un „nice to have” într-un „must have”.

Ce ai schimba la industria în care activezi?

Cred că România poate mult mai mult în zona de IT. Cred că am devenit comozi şi am „acceptat” rolul nostru de IT-işti de „suport”. Sunt mult prea multe centre de suport şi mult prea puţine firme de inovaţie. Aş dori ca mai multe companii să se gândească să se implice în proiecte inovatoare, aşa cum Qualitance şi multe alte firme au făcut-o. Colaborarea cu companii internaţionale în proiecte de anvergură globală reprezintă o oportunitate de a arăta “lumii întregi” cât de talentaţi sunt inginerii şi dezvoltatorii de software din România. Da, este un risc să investeşti în proiecte inovatoare versus să iei un „fee” lunar pentru munca de suport, însă este cu totul altceva să vezi roadele proiectelor tale purtând o semnătură românească. Şi sunt atâtea best practice-uri în industria de IT din România – cred că astăzi, mai mult ca oricând, companiile de IT din România au de unde să se inspire.

Ce funcţie (şi în ce domeniu) îţi doreşti să ocupi în următorii 10 ani?

În următorii ani, vreau să explorez mai mult partea de proiecte inovatoare în zona de inteligenţă artificială, blockchain, interoperabilitate. Fie ca manager, fie ca antreprenor, vreau să „cresc” sau să contribui la creşterea unor soluţii care adresează nevoile curente de transformare digitală eficientă a organizaţiilor, fiindcă majoritatea companiilor, din păcate, se aruncă cu capul înainte în „transformare digitală”, fără a avea cea mai mică idee despre ce înseamnă cu adevărat. Cu siguranţă, nu înseamnă transpunerea proceselor analoage în mediul digital, ci mai degrabă o regândire/eficientizare a întregului business.

Ce lecţii ţi-au adus ultimii doi ani şi ce rezoluţii ţi-ai fixat pentru acest an, în plan personal şi profesional?

Ultimii doi ani au adus multe provocări şi în plan personal şi în plan profesional. Nu vorbim doar despre pandemie şi despre modul în care izolarea ne-a afectat pe toţi, dar şi despre viteza cu care au avut loc schimbările. Ţin minte că într-o vineri din martie 2020, unii dintre clienţii noştri discutau dacă să înceapă să trimită oamenii să lucreze de acasă, ca peste câteva zile, într-o zi de luni, să dea laptopuri tuturor angajaţilor şi să îi trimită să lucreze de acasă. Dintr-o dată, ne-am trezit că trebuie să ne organizăm viaţa personală şi profesională în intimitatea casei noastre. Eu şi soţul meu aveam calluri, evenimente virtuale şi, în acelaşi timp, trebuia să ne asigurăm că şi copilul îşi poate face sesiunile online cu colegii de grădiniţă. De asemenea, a trebuit să ne asigurăm că suntem cu toţii bine, că cei dragi nouă sunt bine şi că viaţa noastră profesională merge înainte. Putem spune că în ultimii doi ani am învăţat ceea ce înseamnă rezilienţa, am învăţat să gestionez mai bine incertitudinile şi am învăţat să mă bucur de lucrurile simple, cum ar fi o plimbare în aer liber, fără mască sau un telefon de la cei dragi care să îmi confirme că sunt bine şi sănătoşi. Pentru acest an, nu pot spune că mi-am setat nişte rezoluţii concrete, ci mai curând că îmi doresc să rămân aproape de lucrurile care conteaza cel mai mult pentru mine - vreau să fiu sănătoasă, vreau să-mi gestionez cu succes proiectele alături de oameni talentaţi şi pasionaţi şi vreau să mă bucur de fiecare clipă alături de cei pe care îi iubesc.

De ce ai rămas în România?

Avem numeroşi prieteni care au rămas în România, numeroşi prieteni care au plecat din România. Există avantaje şi dezavantaje în a rămâne în România. Nu mă consider însă, înrădăcinată undeva – faptul că astăzi locuiesc în România nu înseamnă că mâine nu aş putea locui într-o altă ţară, poate chiar pe alt continent. Cum spuneam, mă simt tânără, familia mea este tânără şi dinamică şi s-ar putea să vrem să explorăm viaţa şi în alte ţări pentru a fi expuşi unor culturi diferite. Un lucru pe care, cu siguranţă, nu l-aş face ar fi să plec în altă ţară doar pentru bani. România nu mai este o ţară cu forţă de muncă ieftină, mai ales în zona de IT. Dacă aş alege să plec, ar fi pentru a experimenta noi culturi, noi medii de lucru, noi proiecte.

Care este ultima carte pe care ai citit-o şi pe care ai recomanda-o?

„Power Up Your Brain: The Neuroscience of Enlightenment“ – nu este ultima carte pe care am citit-o, dar îmi este foarte aproape de suflet. Este o carte scrisă de un neurolog şi de un psiholog cu backround în antropologie, care  a studiat atent practicile spirituale şamaniste. M-a ajutat mult să articulez lucruri pe care le intuiam atât la nivelul propriei persoane, cât şi în felul în care mă raportez în relaţiile cu ceilalţi.

În ce destinaţie îţi doreşti să evadezi în concediul din acest an, ce locuri ai pe lista scurtă şi ce tip de călător eşti - te deconectezi total de job în vacanţă sau verifici e-mailul frecvent?

Anul acesta, mergem în Grecia cu oameni foarte dragi nouă care au suferit foarte mult în ultimul an. Este cea mai frumoasă „evadare” pe care o putem avea, deoarece avem şansa să fim acolo cu ei, pentru ei. Cred că nu contează întotdeauna unde mergi, ci cu cine mergi şi de ce. Noi mergem să fim acolo împreună cu toţii, să ne „eliberăm” de toate energiile negative strânse în ultima vreme şi să ne reîncărcăm bateriile emoţionale şi spirituale. Nu cred că există o delimitare clară între timpul petrecut la birou şi cel petrecut în afara biroului, mai ales în contextul curent de muncă în sistem hibrid şi în special dacă eşti pasionat de ceea ce faci. Sigur că nu obişnuiesc să îmi petrec vacanţa cu laptopul în braţe, dar asta nu înseamnă că mă deconectez total de proiectele în care sunt implicată.