Fenomenul cel mai evident care se asociaza cu pretul pus pe inovatie este ca atunci cand vine vorba de idei noi, de a crea produse noi sau de a aduce imbunatatiri, companiile inchid portile si isi pun lacatul la gura. Spre exemplu, la Apple, angajatii trebuie sa tina toate lucrurile in secret. "Cateodata, secretomania companiei Apple se apropie de paranoia", a spus un analist, comentand ca angajatilor le este interzis ca dupa ce pleaca de la birou sa vorbeasca despre ceea ce se intampla la locul de munca si sa spuna familiei la ce produse lucreaza. Phill Schiller, directorul de marketing al Apple, declara odata pentru revista Fortune ca nu poate sa-i spuna nici fiului sau data la care se va lansa noul iPod. Iar in ce priveste relatia cu presa, legendarul CEO Steve Jobs nu vorbeste decat cu un grup restrans de jurnalisti si doar atunci cand considera ca e strict necesar. Tacerea ar fi, prin urmare, una dintre cheile succesului produselor Apple.

Interesant pentru concluziile studiului a fost ca 72% dintre managerii consultati de BCG considera inovatia intre primele trei prioritati pe care le au in vedere. 61% dintre manageri spun ca planuiesc sa-si majoreze cheltuielile cu investitiile in inovatie, iar 41% planuiesc sa creasca investitiile in inovatie in tari precum China, India si Brazilia, care ofera avantaje majore in dezvoltarea de inovatii de succes - angajati calificati, costuri mici de productie, apropierea de piete cu cresteri rapide si cei mai exigenti consumatori.

Companiile prezente in top au invariabil inovatia ca prioritate declarata de investitii, de cele mai multe ori insotita de intentia de extindere pe alte segmente si de un buget pe termen lung. Prin proiectul Vision 2020, de pilda, producatorul sud-coreean Samsung Electronics vrea sa ajunga la venituri de 400 mld. dolari in urmatorii 10 ani. Acum doi ani, Intel anunta ca va investi 7 mld. dolari in inovatie. Si IBM a deschis anul trecut un centru de inovatie in Brazilia, la Sao Paolo.

Se pare insa ca ideile care au aparut in ultima perioada cresc veniturile unui numar mai mic de oameni, in comparatie cu progresele cu impact social evident din secolul trecut. Daca ratele de crestere a veniturilor consemnate inaintea anilor 1973 ar fi continuat, venitul unei familii americane medii ar fi acum de peste 90.000 de dolari, fata de 50.000 de dolari, cat este acum. Si la fel ca in SUA, majoritatea tarilor dezvoltate au avut parte de incetiniri ale cresterii veniturilor de la inceputul anilor '70 pana in prezent.

Tyler Cowen, profesor de economie la Universitatea George Mason din Fairfax, Virginia, sustine ca explicatia tine de calitatea inovatiilor, care si-ar fi epuizat in ultimele decenii capacitatea de a genera venituri pentru marea masa a populatiei: batalia s-ar da acum pentru ca automobilele si avioanele, de pilda, sa polueze mai putin, nu sa-si amelioreze substantial capacitatile si randamentul, in timp ce ultimele minuni ale internetului n-au dus la imbunatatirea veniturilor pentru mari categorii de populatie, ci doar, ca in cazul Facebook, la imbogatirea fondatorilor lor. Nu ca revolutiile tehnologice au devenit imposibile sau ca productia de energie verde ori biotehnologiile n-ar duce la imbunatatirea nivelului de viata al maselor, dar pentru asta mai e nevoie de mult timp. Iar in SUA, in particular, Cowen sustine ca e nevoie si de politici publice, de strategii de business si ale organizatiilor filantropice care sa incurajeze cercetarea si sistemul de educatie altfel decat se intampla acum. Comentatorul recunoaste insa ca directia si ritmul progresului stiintific si tehnologic nu pot fi influentate direct de politicile publice si ca, in fond, progresul n-a functionat dupa reguli predictibile nici macar in epocile in care a parut ca se intampla asa.