DE CE WOOGIE, DE CE NU O TABLETĂ? 

Dacă în urmă cu câţiva anii copiii aveau la dispoziţie doar un calculator, acum au şi mai multe dispozitive pentru distracţie, precum tableta sau smartphone-ul. De ce ar mai vrea cineva să adauge şi un robot vorbitor pe listă? „Unii copii pot sta şi 24 de ore lipiţi de ecranul unei tablete. Părintele se simte vinovat că-şi lasă copilul cu tableta în braţe. Pe de o parte este foarte comod pentru că nu trebuie să stea după el. Se duce o bătălie internă. Woogie nu vrea să îndepărteze aceste gadgeturi, ci vine ca o completare. Să nu mai stea copilul două ore pe tabletă, ci doar o oră, şi altă oră să vorbească cu arătarea“, afirmă Coman.

Iar la finalul zilei copilul îl poate ruga pe Woogie să-i spună o poveste, iar robotul caută, în funcţie de preferinţe, fie un audiobook, fie îi citeşte o poveste.

Produsul românilor are două componente: partea văzută, device‑ul fizic, unde se face procesarea sunetului, noise cancelling (eliminarea ecoului) şi partea nevăzută, cea de conţinut, care este stocată în cloud, Woogie având nevoie de o conexiune permanentă la internet pentru a funcţiona. Conţinutul este adunat dintr-un server şi este returnat sub formă de text pe care robotul îl citeşte. „Woogie transformă vorbirea în litere, apoi ia textul şi extrage un «meaning of». De exemplu: «tell me more about oceans» înseamnă că este vorba despre oceane şi acţiunea este că vreau să ştiu mai multe despre oceane. Robotul caută conţinutul relevant, o versiune prescurtată de Wikipedia, apoi realizează sinteză vocală, citeşte.“ În plus, robotul ţine minte contextul conversaţiei şi, continuând pe exemplul de mai sus, dacă este întrebat să-i spună câte sunt (how many are there), el îi răspunde câte oceane se află pe glob.

Este important de notat că robotul nu funcţionează şi nu ascultă tot timpul, ci doar când este pornit prin cuvintele cheie „Hi, Woogie“ aşa că discuţiile dintre părinţi nu sunt ascultate şi stocate undeva în server. Totuşi, aceştia au acces şi pot şterge înregistrările stocate de robot. De menţionat este şi faptul că acele cuvinte magice nu trebuie repetate de fiecare dată când te adresezi robotului, cum este în cazul lui Amazon Echo, ce trebuie întâmpinat de fiecare dată cu „Hi, Alexa“. Woogie păstrează conexiunea deschisă până la 15 secunde de pauză, ceea ce face comunicarea mai naturală.

Munca la proiect a început în toamna anului trecut, când Bogdan Coman a apelat la cercul de cunoscuţi pentru a forma o echipă. „Am zis să facem o echipă de 6-7 oameni, fiecare să ia câte un domeniu şi să construim ceva. Acum suntem 10 oameni în România şi mai lucrăm cu doi programatori din Ucraina. Singurii plătiţi sunt cei din Ucraina. Lucrăm din pasiune, din dorinţa de a face un lucru tare şi credem în produs“, povesteşte Coman.

Au pornit la drum cu o investiţie din fonduri proprii de 20.000 de euro, însă necesităţile financiare numai pentru partea de dezvoltare (software, hardware, prototyping etc.) ajung la 150.000 de dolari, potrivit lui Bogdan Coman. Caută finanţare, însă pentru asta trebuie să treacă de faza de MVP (minimum viable product), adică un produs ce conţine un set minimal de funcţionalităţi cheie ce permit lansarea pe piaţă către early adopters. „Vrem să stăm pe fonduri proprii până la o campanie de Kickstarter, ce va fi undeva prin octombrie-noiembrie anul acesta. Totuşi nu o să putem finanţa produsul doar din asta, ci vom avea nevoie de o investiţie de la un business angel, de la un fond de seed sau un investitor privat.“

După cum se vede şi în imagini, Woogie nu este terminat, se lucrează în prezent la design şi se merge pe ideea de „drăguţ şi grăsuţ“, iar în iunie echipa va produce o serie mică de roboţi, astfel în jur 100 de Woogies vor ajunge în casele unor copii, iar în urma testelor vor putea vedea exact ce merge şi ce nu, ce feature-uri sunt folosite şi care nu.

Woogie vorbeşte, pentru moment, doar engleză, iar românii vor să-l vândă la un preţ de 129-139 de dolari în ţările vorbitoare de engleză, în special în SUA, familiilor care au copii şi un venit anual de peste 48.000 de dolari. Mărimea pieţei ţintă este, conform lui Coman, cuprinsă între 13 şi 18 milioane de dolari, adică ţările vorbitoare de engleză. De ce nu şi română? Din cauza conţinutului limitat disponibil, echipa neavând posibilitatea, din punct de vedere financiar, de a crea propriul conţinut, însă nu exclude limba maternă pentru următoarea iteraţie a produsului. Conţinutul cu pricina poate fi ajustat de părinţi, aceştia având posibilitatea de a-l seta: mai mult sau mai puţin entertainment, mai multă sau mai puţină matematică, mai multe întrebări legate de conţinutul materiilor de la şcoală ş.a.m.d.

În momentul de faţă start-up‑ul a fost selectat în programul acceleratorului MVP Academy, de unde Bogdan Coman spune că speră să înveţe mai multe despre metode de finanţare şi spune că „marele avantaj este că ţi se arată punctele slabe ale afacerii tale, indiferent că este vorba de produs, echipă sau modelul de business“.