De-a lungul anilor, daca una dintre companii angaja o celebritate pentru a promova produsele, cealalta incerca sa gaseasca ceva mai bun. Cand Adolf a refuzat sa sponsorizeze un jucator de tenis in plina ascensiune, Boris Becker, Rudi a semnat cu el, nu pentru ca ar fi avut incredere in calitatile sale, ci pentru a-i face in ciuda fratelui sau.

Rudi Dassler a murit in 1974, la varsta de 76 de ani, iar Adolf patru ani mai tarziu, la 78 de ani. Mormintele din curtea bisericii din oras simbolizeaza ura celor doi din timpul vietii, locasurile funerare fiind asezate la mare distanta unul de celalalt.

Ulterior, decenii intregi companiile s-au luptat pentru cota de piata si contracte cu sportivi importanti, precum Muhammad Ali sau Zinedine Zidane, care au semnat cu Adidas, sau Pele, care a purtat produsele Puma. Un contract vital cu echipa de fotbal a Germaniei a ajutat Adidas sa isi depaseasca rivalul, iar in prezent compania este al doilea cel mai mare furnizor de articole sportive din lume. Intre timp, Puma a fost achizitionata de grupul francez PPR, dar lovitura de gratie a fost data de unul dintre nepotii lui Rudolf Dassler, care a abandonat compania si a decis sa lucreze pentru Adidas.

Pe de alta parte, resentimentele dintre cei doi au influentat si viata locuitorilor din oras, care s-au impartit in doua: sustinatorii Puma nu socializau cu cei ai Adidas, iar daca ar fi vrut sa se casatoreasca, piedicile intampinate ar fi rusinat personajele principale din "Romeo si Julieta". Legenda spune ca localnicii au ajuns sa fie cunoscuti drept "capetele plecate" - intotdeauna priveau in jos, la picioarele interlocutorului, pentru a vedea ce marca de pantofi poarta, inainte de a decide daca vor avea o conversatie. Cat despre meciul caritabil, cei care ii cunosc pe localnici spun ca va fi nevoie de mult mai mult decat un meci de fotbal pentru a ingropa securea razboiului.

Povestile cu rivalitatile dintre companii sunt folosite si pentru a promova imaginea uneia din parti (sau a ambelor). De exemplu, se spune ca rivalitatea dintre Ferrari si Lamborghini a inceput cu un modest tractor. Fondat in 1947, Ferrari a fost inca de la inceput faimos pentru masinile de mare performanta si lux, care au la baza masinile de curse. Ferruccio Lamborghini era un inginer specializat in tractoare, care a inceput sa achizitioneze masini Ferrari din pasiune la finalul anilor '50. El credea ca masinile au totusi cateva probleme si, aplicand experienta acumulata in dezvoltarea tractoarelor pentru a imbunatati ambreiajul, a pus la cale un plan. Cand i-a prezentat sugestiile fondatorului companiei, Enzo Ferrari, a fost refuzat brutal. "Oi fi tu capabil sa conduci un tractor, dar nu vei fi niciodata in stare sa controlezi un Ferrari asa cum trebuie", se pare ca au fost vorbele proprietarului Ferrari, povestite ulterior intr-un interviu de Lamborghini. La putin timp dupa aceea, Lamborghini a pus bazele propriei companii auto si asa a inceput o rivalitate care dureaza de peste 50 de ani.

Si intre Ford si General Motors a existat o rivalitate pe viata si pe moarte, cu toate ca acum impart frateste efectele crizei. Lucrurile nici nu aveau cum sa decurga diferit, mai ales ca Ford si GM au fost doi dintre primii producatori auto americani. La inceputul secolului trecut, Ford Model T era "calul de povara" al Americii, indeplinind nevoia de deplasare si transformand compania Ford in lider al pietei auto (detinea 55% din piata in anii '20). General Motors, fondat la cinci ani dupa inceputurile Ford, detinea o cota mult mai modesta (12%) in aceeasi perioada. Totusi, lucrurile s-au intors in favoarea GM, care in 1933 controla 41% din piata, in timp ce rivalii de la Ford doar 20%.