Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro)

Turişti sunt puţini nu din dezinteres, ci graţie numărului mic acceptat de hoteluri, aspect ce ajută astfel la menţinerea senzaţiei de exclusivitate şi intimitate.

Pe Furanafushi nu sunt şosele sau drumuri pavate, nu există maşini, ci doar câteva buggy-uri (n.red. - maşinuţe de tipul celor folosite pe terenul de golf); se merge pe alei străjuite de arbuşti şi palmieri ce îşi pleacă fruntea în faţa banianului din centru, înalt de peste 20 de metri, cu trunchiul făcut din şerpi de lemn încolăciţi cuminte. Mergând seara pe poteci de pământ nisipos pe lângă căsuţe cu duşul în cabine de lut fără acoperiş, te simţi cumva pe uliţe de sat. 

Activităţile la îndemână ţin de zona lecturii, a somnolenţei sau a scufundărilor în bancuri de peşti şi broaşte ţestoase. La 17:30 are loc zilnic hrănirea rechinilor, a pisicilor de mare şi a peştilor cu care te întâlneşti în restul zilei prin apă. Rechinii sunt mici, de maximum 0,5-0,7 metri, peştii sunt lungi şi argintii, bondoci şi coloraţi sau complet transparenţi cu excepţia intestinului.

Serviciile sunt decente, dar departe de sofisticarea firesc asociată unei destinaţii exotice. Lucrătorii în turism sunt oameni cu educaţie puţină, profesionalism limitat şi serviabilitate asemenea. Preţurile în schimb sunt la nivelul reputaţiei insulelor şi direct legate de lipsa unei alternative pentru turiştii izolaţi pe insulă. 

Pentru a înţelege totuşi ceva din Maldive există excursia pe Male, insula-capitală de vreo 2.200 km pătraţi pe care stau 200.000 din cei 300.000 de locuitori ai ţării şi care dă numele ţării; Maldives înseamnă ”insulele (lui) Male„.

Trei ore în capitală îţi spun esenţialul - sau poate nu - despre această ţară împrăştiată pe circa 1.200 de insule plate (cel mai înalt vârf măsoară 2,4 metri).

Portul unde am acostat aliniază zilnic zeci de ambarcaţiuni de pescuit, pitoreşti pentru turist. Captura se vinde de pe barcă sau în spaţiul amenajat ca piaţă, cu gresie şi peşti pe jos. Zeci de toni cu aripioara galbenă stau fermi pe podea, o imagine ce aminteşte doar vag de mai celebra piaţă Tsukiji din Tokio.

Populaţia este musulmană, cu bărbaţi scunzi şi slabi, cu ten ciocolatiu de indian şi trăsături de arab şi femei ce văd lumea prin fanta îngustă a costumului tradiţional; se vorbeste dhivehi, o limbă scrisă într-un alfabet dantelat născut din sanscrită şi arabă.

Male este un oraş înghesuit, peticit, dezvoltat alandala, mizer şi inegal, în care sărăcia şi / sau subdezvoltarea se lipesc de orice, de la fructele din piaţa rudimentară la clădirile moderne ce-şi fac loc chinuit printre magherniţe. Nu e propriu-zis mizerie, dar cam totul are un aspect neîngrijit, cu mici şi puţine magazine occidentale strecurate printre.

Insulele au fost locuite cândva de cei ce mergeau spre Molluca şi China cu gândul îmbogăţirii din comerţul cu mirodenii. Punct de tranzit în calea portughezilor, a olandezilor şi apoi a britancilor care au guvernat-o ca protectorat până în 1965, astăzi este republică. 

Economia se bazează pe turism şi pescuit, lucru evident la piaţă, un spectacol mut unde vând, doar bărbaţii, peşte, legume, fructe şi condimente, 8 dolari un kilogram de banane, un dolar sulul de bondi marketat ca Bounty (desert de nucă de cocos rasă învelit în frunze); în aeroport, acelaşi produs-suvenir costă 6 dolari bucata.

Alte produse pe tarabe: vinete mici, fasole verde, mango zemos, aţos şi dulce, banane mici verzi sau coapte, ardei frumuşei, rose apple, frunze de betel proaspete şi nuci de betel feliate. Ca şi în India sau Dominicană, oamenii îşi găsesc energia şi relaxarea în mestecarea acestei plante dătătoare de gingii roşii.

În magazine şi în faţa lor vânzătorii te invită insistent dar liniştit să cumperi statuete africane din lemn roşcat, casete din scoici sau sidef şi tricouri imprimate. Preţurile sunt astronomice pentru artizanat de proastă calitate made în China: 15-50 dolari o farfurie pictată, 180 dolari un mic vas decorativ.

Strada şi tot spaţiul public aparţin bărbaţilor; sunt femei puţine pe stradă şi doar în calitate de consumator; chiar şi la hotel personalul este covârşitor masculin, cele câteva excepţii fiind fete din Asia - China, Filipine etc. În concordanţă cu religia islamică, sunt interzise introducerea alcoolului în ţară şi ţinuta indecentă, Sharia - legea islamică - aplicându-se acolo unde legea civilă tace.

Maldive poate fi un pom lăudat la care te duci cu sacul, după cum, la fel de bine, poate fi locul perfect unde să-ţi încarci bateriile când nimic nu te mai pune pe picioare decât o doză de soare şi apă.