Simultan cu deschiderea magazinului din Viena şi-a deschis şi atelierul din Piatra Neamţ unde a angajat 50 de oameni - prieteni sau foşti angajaţi din vechea cooperativă. De zece ani Lucian Maftei, fiul care a preluat pasiunea pentru pantofi, conduce şi el propriul atelier în Viena tot sub brandul Maftei, iar în Germania există cinci reprezentanţe unde tatăl şi fiul merg periodic pentru preluarea comenzilor. În România, magazinul Maftei funcţionează de aproximativ cinci ani, iar Radu Morariu, nepotul lui Maftei se ocupă de preluarea comenzilor. Clienţi sunt de la "oameni care deţin afaceri proprii şi până la cei care conduc ţara asta sau alte ţări", care au posibilitatea să îşi cumpere pantofi Maftei, cu preţuri cuprinse între 700 şi 3.000 de euro. "Cea mai scumpă este pielea de aligator, pentru că rezistă foarte bine în timp şi este maleabilă."

Dar clienţii pot să aleagă dintr-o gamă variată: piele de pisică de mare, de anaconda, crocodil, struţ, picior de struţ, practic orice tip de piele. Toate sunt aduse de peste hotare, din ţări ca Franţa, Italia şi chiar America. Preţurile pentru o astfel de materie primă variază între 1.500 şi 2.000 de euro pentru fiecare bucată de piele şi, luând în considerare mâna de lucru, profitul este estimat la 35-40%. Marjele ar putea fi chiar mai mari, "dar creşte şi riscul, pentru că în momentul în care pantoful nu iese perfect, trebuie să-l refaci". Extinderea este dificilă pentru că, potrivit lui Radu Morariu, este nevoie de experţi chiar şi pentru luarea măsurilor clientului.

De aceea, Maftei a devenit o afacere de familie: "Nu putem să deschidem niciun magazin în lume în care să nu fie cineva dintre noi, care să ştie să ia comenzi, să ia măsuri". Or, completează tot el, nu foarte mulţi oameni sunt dispuşi să înveţe o astfel de îndeletnicire. Potrivit lui Morariu, angajatul trebuie să se identifice cu brandul pe care îl reprezintă, iar când vine vorba de luat măsuri a ajuns expert, după un an de ucenicie alături de unchiul său: calapodul este "cel mai important, este bucata de lemn identică formei piciorului".

Odată realizat calapodul, este trimis la Viena, se întoarce apoi în ţară, unde este făcut pantoful propriu-zis după prelucrarea lui iniţială de către "unchiul Maftei". Procesul are mai mulţi paşi, în toate fazele lucrul este doar manual şi poate dura chiar trei săptămâni - o durată scurtă datorită numărului mare de angajaţi din atelier. "Un-chiul meu este singurul cizmar care poate să producă o pereche de pantofi în doar trei săptămâni." Dar ordinea comenzilor e respectată; oricine trebuie să aştepte. "Ca şi atunci când comanzi un Ferrari, nu poţi să-l comanzi şi să îl ai mâine, îl ai într-un an, doi, depinde de model."