În ce priveşte bugetele, negocierea este influenţată de mai mulţi factori: contează dacă artiştii se află în turneu sau dacă este vorba despre un spectacol individual, caz în care suma bugetată poate să urce. Dacă în primul an bugetul festivalului a fost de 500.000 de euro, anul trecut a ajuns la aproximativ 800.000 de euro. Pentru ediţia din acest an, cei trei discută de un buget care va ajunge la aproximativ 2 milioane de euro şi va fi direcţionat mai ales în contractarea celor 150 de artişti ce vor fi prezenţi la eveniment, printre care artiştii britanici ai formaţiei Prodigy, aflaţi într-un turneu internaţional, austriacul Marcus Füreder (Parov Stelar), formaţia australiană The Cat Empire ori francezii care compun formaţia Nouvelle Vague.

Banii vin mai ales din vânzarea de bilete, care sunt cumpărate cu luni înainte de festival, când organizatorii le scot la vânzare la un preţ redus. Astfel, dacă un abonament achiziţionat în octombrie costă 179 de lei, unul cumpărat până la data de 15 mai ajunge la 289, iar unul achiziţionat în apropierea festivalului ajunge la 339 lei. O parte din buget a fost asigurată şi printr-o contribuţie  a Consiliului Judeţean Cluj, acordat printr-o colaborare cu Asociaţia pentru Promovarea Proiectelor de Schimb Cultural şi Educaţional, un ONG înfiinţat în 2008 din care fac parte unii dintre organizatori.

Valoarea totală a acestei contribuţii a ajuns la 46.000 de lei, în schimbul cărora organizatorii Electric Castle s-au obligat ca, pe lângă desfăşurarea în condiţii bune a evenimentului, să promoveze obiectivele din judeţ. Restul banilor provin din sponsorizări ale companiilor ce activează în segmentele băuturilor alcoolice şi nonalcoolice, ţigărilor, cărora le adre-sează însă nişte cerinţe speciale. „Nu vrem să mergem pe ideea de festival al berii, în care sponsorii să vină cu mese din lemn, umbrele, bannere şi flyere - în primul rând pentru că acestea nu sunt eficiente, apoi pentru că ne aflăm într-un spaţiu istoric“ - este primul lucru pe care îl spun sponsorilor care, dacă la prima ediţie nu înţelegeau această cerinţă, acum se con-formează şi colaborează cu membrii echipei în conceperea unor spaţii potrivite, care să integreze atât conceptul vizual, cât şi funcţionalităţile festivalului. De exemplu, un amfiteatru din lăzile unui sponsor era spaţiul în care se desfăşurau artiştii de street dance.

Un motor important al dezvoltării a fost comunitatea pe care au construit-o, majoritatea tineri din Cluj, dar şi alţii pe care i-au câştigat la petrecerile organizate prin ţară, în oraşe studenţeşti. Mizează pe comunicarea constantă cu ei pe toată durata anului, prin intermediul reţelelor sociale, dar şi prin petreceri de promovare cu 1.500 - 2.000 de participanţi în Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara – în parcări, în hale, „aducem un club într-un loc în care nu ar trebui să existe un club în mod obişnuit.“ Potrivit lui Vanca, cei care vin la Electric Castle sunt tineri de până în 30 de ani, cu studii superioare, venituri medii sau peste medie, cărora le place muzica şi care caută o evadare din cotidian. 40% dintre participanţi sunt din Cluj-Napoca, 30% din Bucureşti, iar restul din Braşov, Timişoara, Iaşi, Târgu-Mureş, Sibiu,  un mic procent fiind ocupat de străini.

Anul acesta, suprafaţa festivalului se va dubla, va mai fi construită o scenă principală, în afara celor cinci construite în anii anteriori, iar în cele patru zile de festival vor veni circa 100.000 de oameni. În ce priveşte capacitatea de acomodare a partici-panţilor în comuna cu puţin peste 4.000 de locuitori, de care puţini auziseră până la organizarea Electrit Castle, au observat că, dacă în primii ani localnicii au fost luaţi prin surprindere, anul acesta s-au mobilizat şi le transmit constant oferte de cazare. 

Discreţi în ceea ce priveşte cifra de afaceri a Boiler Events, firma sub care operează evenimentul, Andi Vanca spune că „este un business, dar nu este un business de tipul dau un tun acum şi gata; nu vrem să facem concesii, să tăiem din bugetul investit în organizare şi amenajări pentru a obţine un profit rapid, este un plan pe termen lung bine pus la punct, care, dacă e gândit cum trebuie, devine profitabil“.

Planurile lor pe termen mediu şi lung se traduc în transformarea festivalului în cel mai mare din Europa de Est; dacă până acum străinii au ajuns prin „word of mouth“ la poalele castelului Bànffy, după festivalul din acest an vor pune la punct o strategie de campanii de promovare a acestuia în ţări precum Marea Britanie, Olanda, Ungaria. „Este foarte ex-otic şi ieftin pentru ei să vină la un castel din Transilvania, au şi zboruri directe la Cluj-Napoca“, explică Vanca.

În România, piaţa festivalurilor este aproape inexistentă – cele mai cunoscute sunt B’est Fest, festival organizat în luna iulie în Bucureşti încă din 2008, dar anulat în 2010 şi anul trecut, şi Peninsula din Târgu-Mureş, care, după o tradiţie de zece ani, a fost relocat în 2013 în Cluj-Napoca, urmând ca anul trecut să fie relocat în oraşul de origine, iar anul acesta să nu se mai audă nimic despre el. Oraşul Cluj pare însă să fie motorul acestei pieţe pe plan local: în 2015 va găzdui şi festivalul Un-told, cu sprijinul Primăriei, ca urmare a numirii oraşului drept Capitală Europeană a Tineretului.