Primul magazin monobrand Max Mara a fost deschis la sfârşitul lui 1999 pe Calea Victoriei, „decizie curajoasă şi deloc ieftină, în acea perioadă nu era nimic de lux în zonă„. În următorii doi ani, a adus şi celelalte magazine pe Calea Victoriei. În 2009 s-a adăugat portofoliului Coccinele, iar în 2010, a adus Emporio Armani pe Calea Victoriei. Brandurile La Perla, Mariella Burani şi Pal Zileri, prezente la un moment dat pe piaţă, au dispărut în scurt timp de la deschidere fie din cauza alegerii furnizorilor sau pentru că nu mai erau profitabile.

IN ACESTE MAGAZINE, VALOAREA BONULUI MEDIU PENTRU UN SEZON ESTE DE CIRCA 1.000 DE EURO. Vânzările asigură o marjă de profit de circa 10% care se regăseşte la majoritatea afacerilor din sectorul luxului: „Este predispus la marje de profit cuprinse între cinci şi zece la sută şi, cu cât este mai mică, aceasta poate ajunge şi la pierderi de 5%„. Ce face diferenţa? Trei coordonate sunt esenţiale în egală măsură, din punctul de vedere al lui Kovacevic şi al experţilor din domeniu: „Câte 33% din succes este asigurat de amplasare, angajaţi şi brand„. Pe piaţa locală, Bucureştiul este în continuare singurul de pus pe harta luxului Europei de Est, împărţit în trei direcţii: Calea Victoriei, Calea Dorobanţilor şi, cel mai recent, hotelul Marriott. O arteră unică a luxului, ca în Barcelona sau alte oraşe recunoscute pentru shopping, ar fi adus un plus pe Dâmboviţa: „Îmi pare rău că suntem răspândiţi în trei direcţii, dar dacă oraşul este imprevizibil, nu avem ce să facem„. Totuşi, dacă se va dezvolta în continuare şi piaţa va creşte, atunci s-ar putea asemăna cu Parisul sau chiar Milano, unde, de asemenea, există mai multe zone comerciale dedicate luxului.

Iar piaţa are şanse să crească, exemplul pe care îl dă Kovacevic fiind creşterea din ultimul timp a numărului de maşini de lux de pe străzile bucureştene: dacă acum cinci ani nu era niciuna, acum sunt peste tot, „poate numărul unor astfel de clienţi nu este foarte mare, dar cei care sunt sunt suficienţi„.  Numărul total al clienţilor pentru magazinele Alsa Boutiques este de 15.000, dintre care activi sunt aproximativ 5%, iar fideli, în jur de 5.000. Majoritatea au venituri mari, între 2.000 şi 3.000 de euro şi sunt afectaţi de criză „mai mult mental, ca grijă, decât din punct de vedere al veniturilor„. Crede că obiceiurile lor nu prea au cum să se schimbe: „Cel care fumează trabucuri sau bea vinuri scumpe va renunţa vreodată la aceste obiceiuri?„.

DEŞI A COCHETAT CU IDEEA DE A INAUGURA UN MAGAZIN LA CLUJ, antreprenorul nu crede că a sosit momentul deschiderii unui astfel de spaţiu în provincie. De asemenea, nu doreşte să aducă branduri noi pe piaţă şi este mulţumit de cele cu care a ales să

înceapă: Zegna şi Max Mara datorită siguranţei pe care acestea o oferă, aspect relevant pentru piaţa autohtonă: „Sunt cel mai uşor de comercializat, de obicei sunt primele care intră pe o piaţă a luxului tânără„. Există în continuare branduri care nu au intrat pe piaţa locală pentru că nu sunt sustenabile din punct de vedere comercial.

PRINTRE CELE MAI AMIBIŢIOASE INIŢIATIVE PE CARE LE-A LUAT ÎN CONSIDERARE A FOST O LISTARE LA BURSA DE LA BUCUREŞTI SAU DE LA SIBIU A COMPANIEI ASLA BOUTIQUES, proiect pe care s-a hotărât să îl amâne până la următoarea perioadă de creştere economică. Spune despre România că este mediul cel mai bun pentru a antreprenori: „Este stabil şi bine în ciuda evenimentelor politice„ , spune el, amintindu-şi de o discuţie pe care a avut-o cu o taximetristă în Cipru, în drumul spre aeroport. A observat că situaţia ciprioţilor este deocamdată calmă, dar se va schimba dramatic în următorii zece ani: „Dacă până acum au trăit din speculaţii, inginerii sau tranzacţii, vor fi nevoiţi să se întoarcă la ramura cu muncă multă şi profituri mici a turismului„. Chiar dacă nu mai face afaceri în zonă, are un mic apartament şi obişnuieşte să petreacă acolo o parte din vacanţe împreună cu mama lui. Restul timpului liber şi-lîmparte între cei trei copii - Anastasia, în Belgrad, Larisa, în Londra, şi Andrej, stabilit în România. Spune că nu poate să se limiteze la un brand preferat, dar admite că toate contribuie la „tabloul despre noi„ pe care consideră că îl construiesc hainele.