Cat despre americani, ei prefera inca insulele din Caraibe sau metropola Las Vegas pentru nuntile in cerc restrans, insa atunci cand isi doresc o nunta mai mare sunt dispusi sa calatoreasca la mare distanta de casa. “S-au dus vremurile in care oamenii se casatoreau pur si simplu pe o plaja din Caraibe. Mai degraba prefera sa inchirieze o vila in Italia”, spune Vikki Berg, editor de turism la revista Brides din UK. Toscana si Umbria sunt printre cele mai populare destinatii, daca punem la socoteala si faptul ca italienii, asemenea francezilor sau spaniolilor, inca se casatoresc la ei in tara. Regency San Marino, cel mai mare organizator de nunti peste hotare din Italia, organizeaza 600 de ceremonii anul acesta. Aproximativ un sfert dintre clientii companiei sunt din Japonia, un sfert din America de Nord si restul din Europa.

 

“In ultimii doi ani, din cauza razboiului din Irak, numarul de turisti din Statele Unite a scazut”, spune Sara Gennari de la Regency. Dar clientii europeni si in special cei britanici sustin afacerea. Laura Frappa, coordonator la WeddingItaly, spune ca americanii, clienti de baza pentru companie, au fost indepartati mai degraba de devalorizarea dolarului decat de teama de teroristi. Irlanda, Austria, Malta sau Cipru sunt de asemenea destinatii populare. Bulgaria a devenit la randul sau un loc preferat de straini, mai ales de israelieni.

 

Organizatorii de nunti spun ca o astfel de nunta poate insemna si economie de bani. Intr-un raport de anul trecut, firma britanica de organizare de nunti Mintel a estimat ca, in medie, costul unei nunti in strainatate este de 7.200 de euro, in timp ce valoarea notei de plata pentru o nunta in Marea Britanie este in medie de 20.000 de euro. Daca varianta nuntii in afara tarii de bastina este mai ieftina, poate da insa si mai multe batai de cap. Pentru ca prerogativele legale variaza de la o tara la alte, cuplurile care se angajeaza intr-o asemenea aventura se confrunta cu diverse complicatii. Franta, de exemplu, pretinde o rezidenta de 40 de zile inainte de casatorie, asa ca o astfel de nunta presupune mai mult un schimb de juraminte, ceremonia oficiala avand loc tot in tara de origine a nuntasilor. Legile italiene sunt mai permisive, dar codul vestimentar si comportamentul din bisericile italiene sunt mai stricte, iar preotii nu sunt prea toleranti cu practici care in alte tari (precum Statele Unite) sunt standard, cum ar fi ca mirele si mireasa sa isi scrie propriile juraminte sau sa includa o binecuvantare budista in ceremonie.