Jamie Oliver a deschis lantul Fifteen ca un loc unde tinerii fara posibilitati sa isi gaseasca un rost in viata. Restaurantele nu functioneaza in zone centrale - de exemplu, cel din Londra este singura atractie dintr-o parte nu tocmai primitoare a metropolei (Fifteen opereaza 4 restaurante in toata lumea). Speram la un loc cu atmosfera similara cu cea transmisa de emisiunile lui Jamie - relaxanta, vesela, nepretentioasa, unde mancarea sanatoasa si gustoasa sa fie importanta. Si asa este Fifteen la etaj, un pub cu meniu à la carte care include mancaruri desprinse din cartile sale de bucate.

La subsol insa, Fifteen are pretentii de restaurant gourmet - meniul (60 de lire) este fix si ai de ales dintre patru feluri de mancare organizate in patru categorii - antreuri, paste, fel principal si desert. Chelnerii sunt veseli, prietenosi, foarte prompti, nu astepti nicio secunda pentru nimic. Ingredientele la fel - mozzarella merita toata calatoria, la fel si fructele de mare. Prepararea este corecta, dar lipseste scanteia aceea ce da savoare mancarii si pe care probabil Jamie Oliver, daca ar fi fost in bucatarie, ar fi produs-o. Si uneori chiar si gustul, ca in cazul carpaccio de vita, care nu era suficient de bine asezonat. Jamie nu a fost in bucatarie, dar a fost pretutindeni - pe masa, sub forma de pliante unde se vindeau produsele cu marca proprie, sau mentionat din cand in cand in meniu.

La final primesti meniul rulat precum o diploma si o fotografie a bucatarului care a gatit. E adevarat, accesul la restaurant este destul de usor, comparativ cu alte localuri - ai nevoie de un card de credit si un telefon pentru rezervare (care daca nu este onorata, te costa 20 de lire de persoana). La Fifteen am avut uneori aceeasi senzatie ca in cafeneaua din cripta St. Paul's, unde englezii vand cafea langa mormantul amiralului Nelson - totul e o afacere.

In schimb, la elBulli lucrurile arata diferit, incepand de la drum si pana la mancare. Drumul pana la elBulli este spectaculos, in stanga munte si in dreapta mare, iar calatoria de aproximativ 12 kilometri pe cararile unduite ale Costei Brava inseamna o aventura. La elBulli nu s-a intamplat nimic care sa afecteze in vreun fel ordinea naturii. Parcarea este pavata cu pietris, scarile sunt din pietre ce par a fi aduse direct din mare, mobilierul este din lemn natural, iar intregul loc este invaluit de vegetatie. La intrare te intampina o cada in care plutesc petale de trandafiri rosii, iar camerele sunt decorate in stilul fermelor spaniole, cu mobila din lemn si bineinteles tablouri cu buldogi ("el bulli" inseamna buldogul).

Insa cel mai bun loc pentru o cina la lumina lumanarilor si in susur de valuri este terasa, imbracata la randul ei in verdeata si de unde printr-un ochi de arcada poti privi la golfuletul in care, in timpul zilei, zeci de posesori de iahturi fac plaja si se racoresc in marea de un albastru incredibil. Restaurantul este un fel de podium de prezentare pentru creatiile lui Ferran Adrià, considerat de specialistii in gastronomie unul dintre cei mai mari chefi ai tuturor timpurilor.

Colectia se schimba in fiecare an, iar in cele sase luni pe care le petrece departe de restaurant, fie in laboratorul din Barcelona, fie intr-un alt colt al lumii, Adrià lucreaza cu ingrediente naturale si substante chimice pentru o noua colectie. Bucatarul catalan este recunoscut ca unul dintre adeptii gastronomiei moleculare (aplicarea principiilor chimiei si a unor adaosuri neobisnuite, precum azotul, in prepararea mancarii), iar echipa sa include chiar si un chimist care il ajuta sa jongleze cu substantele. El se bazeaza pe studii care observa modul cum creierul interpreteaza mirosul si gustul si incearca sa modifice perceptiile despre ceea ce inseamna o mancare comestibila. Poate de aceea a decis sa isi petreaca perioada de pauza la Harvard, o mina de aur pentru cercetare.

La elBulli poti avea certitudinea ca Ferran Adrià insusi a supravegheat fiecare ingredient si ca a fost acolo cand s-a preparat mancarea, pentru ca, dupa cum ne-a declarat, sunt cazuri cand vine inca de la 10,30 dimineata la restaurant ca sa pregateasca mancarea de la cina. Iar la sfarsit nu ai nevoie de nicio poza a bucatarului, pentru ca acesta vine sa te salute personal.