Practic, cei de la World Class şi, în general, toţi furnizorii similari de servicii au beneficiat foarte mult de dezvoltarea culturii organizaţionale pe model occidental. Astfel, angajaţii companiilor multinaţionale merg la sală pentru că sunt stimulaţi de angajatori, care le oferă abonamente în pachetele de beneficii extrasalariale. De altfel, 40% dintre clienţii World Class vin pe filiera corporate, adică sunt clienţi de grup, iar 60% sunt clienţi individuali. Este adevărat că relaţia cu clienţii corporate a suferit începând cu anul 2009 pentru că multe companii au fost nevoite să ofere pachete de beneficii mai "suple", iar unii au renunţat la contractele cu mai mulţi furnizori de servicii, însă de anul trecut au revenit la modele de stimulare ceva mai generoase.

"Şi noi a trebuit să ne adaptăm. Acum patru ani, spre exemplu, am redus preţurile pentru că am simţit cum se schimbă piaţa şi nu puteam rămâne în acelaşi loc", spune Marius Nedelcu, cel care conduce în România afacerile World Class. În orice caz, recunoaşte că World Class este perceput în România ca un produs de lux. Asta a fost, de fapt, şi intenţia, atunci când s-a decis intrarea pe piaţă - să se poziţioneze ca un furnizor de servicii de lux, să perceapă preţuri peste medie şi să atace exact categoria cea mai "suculentă" de clienţi. Este, de asemenea, bine ştiut că aceştia consumă şi pe timp de boom economic şi pe timp de criză şi, mai mult, cu cât serviciile care li se oferă sunt mai scumpe, cu atât îi atrag mai mult. Angajaţii din multinaţionale, avocaţii sau consultanţii reprezintă câteva categorii cheie pentru cei de la World Class. Tipurile de servicii pe care aceştia le accesează cel mai des sunt gimnastica, aerobicul şi piscina, iar în ultimul timp foarte solicitate au devenit şi serviciile unui antrenor personal, la care apelează tot mai mulţi dintre abonaţi.

Un alt avantaj pe care îl au suedezii este că în România, deşi există numeroase săli de fitness, majoritatea sunt foarte mici, de cartier şi nu sunt promovate în niciun fel, astfel încât le-a fost foarte uşor să atragă atenţia clienţilor cu bani. Reprezintă, de fapt, printre puţinele exemple de afacere structurată în acest domeniu, iar faptul că au intrat în piaţă atunci când interesul pentru sport abia se contura a fost un avantaj suplimentar. Concurenţa începe să devină totuşi din ce în ce mai puternică, fie că este vorba de săli mai mari, din malluri sau alte tipuri de centre comerciale, fie că este vorba de săli mici, de cartier, dar care încep să se extindă în reţea. Ce nu au aceştia însă este capitalul de imagine, pe care nu-l vor putea câştiga decât prin investiţii, astfel încât atunci când vor dispune de lichidităţi va fi unul în care jocurile se vor face sub alţi termeni, iar afacerile vor deveni cu adevărat solide.