Problemele lui Ryan apar cand mult mai tanara sa colega, Natalie (Anna Kendrick, pe care nu stii daca s-o iubesti sau s-o urasti), face o propunere de limitare a costurilor in compania lor specializata in disponibilizari: deplasarile pe tot cuprinsul Statelor Unite sunt desuete si costisitoare, prin urmare de acum inainte concedierile se pot face prin intermediul internetului, toti angajatii fiind consemnati la sediul companiei! Deposedat de toate avantajele sale, Bingham devine cel mai vajnic luptator impotriva acestei decizii care i se pare nedemna, dar are parte de o surpriza: primeste insarcinarea s-o ia pe Natalie sus, in aer, de unde sa-i arate dedesubturile (si filozofia, pentru ca da, lumea disponibilizarilor are parte de o consistenta filozofie) ocupatiei lor numai bune sa compenseze lasitatea unui director executiv. Fara ca cei doi sa se placa prea mult, alaturarea ii face pe Natalie si Ryan sa inceapa un delicios razboi al convingerilor si al stilurilor de viata, iar unicul castigator, la mai multe niveluri, este spectatorul.

Cel de-al treilea film al lui Reitman sta intr-un echilibru perfect pe granita dintre drama, comedie si satira, dar meritul lui este mai degraba ca raspunde inspirat unor intrebari de criza. Ce fac daca sunt dat afara? Ce fac daca toate alegerile mele se dovedesc a fi gresite? Ce fac daca privesc in viitor si acolo nu ma asteapta nimic? Pana unde imi pot compartimentaliza viata fara a ma pierde pe mine insumi? Chiar daca nu o sa-l vedem niciodata la televizor de Craciun, "Up in the Air" chiar este un "It's a Wonderful Life" (un alt film de criza) actualizat si demisticizat, al carui final izbavitor nu vine cu clinchetul unui clopotel dintr-un brad de Craciun (si falfaitul unor aripi), ci cu sunetele eficiente si impersonale dintr-un aeroport anonim.

Un alt plus al lui "Up in the Air" este relativizarea absoluta. Nu poti gasi doua specimene mai deosebite decat Ryan si Natalie, unul aparent experimentat si blazat, pe care viata si propriile alegeri l-au aruncat intr-un confortabil limb al detasarii, cealalta doritoare sa impresioneze si dispusa sa transforme zeci si sute de oameni in statistici care sa dea bine intr-un CV cat mai bine garnisit, in stare sa aduca o slujba cat mai bine platita si, cine stie, o satisfactie cat mai putin sterila. Unul fara niciun reper (sa fim seriosi, atingerea a 10 milioane de mile zburate este un tel meschin), cealalta cu o multime, doar ca, asumate arbitrar, in urma unor presiuni sociale, protagonistii nu ofera solutii, ci doar ridica o importanta intrebare: a venit vremea sa fac o schimbare in viata mea?

Excelente interpretarile actorilor (ar trebui sa-l vedem pe Jeff Bridges in "Crazy Heart" pentru a vedea cum a reusit sa-i fure Globul de Aur lui Clooney), cu o dura si in acelasi timp extraordinar de feminina Vera Farmiga in rolul lui Alex, o alta calatoare aparent detasata de tot si toate, cu care Ryan incepe o relaxata aventura deschizatoare de noi drumuri. Datorita actorilor si unui scenariu scris excelent, Reitman reuseste o aventura ale carei firesc, umor si relevanta transforma "Up in the Air" intr-unul dintre cele mai apreciate filme ale anului trecut.