Chiar daca partea umoristica a povestii, bine tinuta in frau de Heslov, stirbeste putin din eficacitatea filmului, inofensivii barbati care se holbeaza la capre ajung sa vorbeasca o limba mai plina de intelesuri si mai graitoare decat componenta absurda a celei mai demente unitati din armatele lumii.

Ludic si foarte neserios se vorbeste despre descoperirea de sine, puterea de a rezista intr-o lume mult mai nebuna ca tine (sau una care te vrea bou, la propriu), obligatia de a depasi experiente neplacute, "sanatoasa" nebunie sau, mai degraba, binefacatoarea nepasare fata de handicapantele reguli ale societatii. Neconformist si rebel in fata oricarei categorisiri, "The Men Who Stare at Goats" imbina foarte bine umorul, actiunea (aventura irakiana din prezent a lui Bob si Lyn nu e deloc lipsita de primejdii) si mesajul, chiar daca finalul total sarit de pe fix vine pentru spectator cu nemultumirea ca nu a primit suficient.

Cat despre cat de "adevarata" este povestea, subiectul e mult prea trasnit ca sa nu fi fost infrumusetat ba in carte, ba in scenariu. Sau, daca totul e de-adevaratelea, chiar acum jucam la loteria vizelor si ne inrolam in gradinita cu floricele a unchiului Sam, ca prea e distractie.