Daca majoritatea horror-urilor te atrag in medii nefamiliare, pesteri, paduri, nave spatiale sau cine stie ce castel nelocuit de secole, filmul lui Oren Peli iti aduce evenimentele in propria casa. Ceea ce ne face sa credem ca succesul sau pe piata DVD-urilor ar putea fi cel putin comparabil cu cel din circuitul cinematografic. Vizionat acasa, de pe propria canapea (sau, si mai bine, din patul in care dormi), eficacitatea acestui film al carui punct de pornire este tocmai groaza regizorului fata de orice activitate paranormala devine pur si simplu imbatabila, provocand cosmaruri, tresariri speriate, priviri aruncate dupa umar sau fiori la orice scartait al parchetului. Pe scurt, de bau-baul aratat de Peli nu te poti ascunde nicaieri.

Resursele minime (practic, avem doua personaje, o camera de luat vederi si un demon) sunt dublate de economia mijloacelor de a speria. Fanii genului i-au reprosat filmului ca "nu se intampla nimic", dar aceasta este adevarat numai in comparatie cu o multime de horror-uri corigente la capitolul subtilitate, pline de monstri si sange.

Cu protagonistul sau nevazut, Oren Peli poate da nu doar lectii de rentabilitate, ci si de economie de mijloace, caci melanjul de asteptare

incordata si "activitate paranormala" e atat de bine dozat, incat ii ierti hiba cea mare a scenariului: ce oameni intregi la minte suporta 20 de nopti o prezenta categoric inspaimantatoare in propria casa, singura lor masura de aparare fiind (cat de convenabil!) sa se filmeze continuu?

Bineinteles, ca si fostul premiant al rentabilitatii "The Blair Witch Project", si "Paranormal Activity" va avea parte de o continuare, dar pana atunci Peli, devenit peste noapte gaina cu oua de aur a Hollywoodului, deja si-a filmat noul proiect, "Area 51". Inlocuiti demonul cu niste extraterestri, doua personaje cu trei, casa cu un hangar parasit din celebra Zona 51 si 15.000 de dolari cu aproximativ cinci milioane, iar rezultatul este exact ceea ce s-ar putea sa vedem pe marile ecrane candva in a doua jumatate a lui 2010.