Locul 2

BOGDAN BĂCANU, ”ANTI-STRATEGIC MANAGEMENT“, EDITURA POLIROM.

O carte serioasă, pe o temă serioasă. Profesorul Bogdan Băcanu de la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrare a Afacerilor a Universităţii Transilvania din Braşov îşi propune să depăşească zona scrierilor uşurele, ce ţin de pop-cultura managementului şi care promit succese imediate, abordări nonşalante şi rezultate ieşite din comun. Şi, chiar autorul spune, aceasta nu este o carte relaxantă, pentru că solicită răbdare, disponibilitatea de a accepta puncte de vedere opuse normalităţii cultivate de abordările didactice standard, dar şi timp, mai mult timp decât cel alocat citirii unui manual de afaceri obişnuit. Ce veţi obţine în schimbul răbdării, disponibilităţii şi timpului alocat cititului? Răspunsuri. Este o abordare care pune sub semnul întrebării valabilitatea teoriilor de management strategic de import şi care vrea să atragă atenţia asupra modului superficial în care sunt adoptate unele concepte, idei sau teorii. Răspunsurile sunt adaptate mediului de afaceri românesc şi nu preluări ”de-a gata“ din traduceri americane, iar autorul oferă şi un pachet de studii de caz, exemple ce pot fi uşor generalizate, pentru că avem ”sucursala unei firme străine“, ”fosta companie de stat privatizată prin MEBO“ şi ”iniţiativa antreprenorială care a dus la un grup de firme“. Câteva titluri de capitol sunt grăitoare pentru tematică şi modul de abordare: ”Strategomania terminologică: invazie, inflaţie, haos“, ”Definiţia modernă a strategiei; implicaţii pro-haos“, ”Viziunea, un enunţ vag despre viitorul organizaţiei“, ”Resursă, competenţă, capabilitate: triunghiul alba-neagra“, ”Guvernanţa corporativă, apusul puterii generalului“, ”Responsabilitatea socială a corporaţiei: noua marotă cu iz de marketing“, ”Problemele controlorilor şi cine controlează pe cine?“.

Locul 1

MONA DÎRŢU, ANDREEA ROŞCA, „CEI CARE SCHIMBĂ JOCUL“, EDITURA PUBLICA.

În vara acestui an spuneam că volumul ”Cei care schimbă jocul„ este unul din acele puţine lucruri care m-au făcut invidios. Lumea presei economice din ultimele două decenii este mică şi, într-un fel sau altul, toată lumea a lucrat cu sau a cunoscut pe toată lumea. Aşa că, înainte de orice, trebuie să spun că Mona a condus Business Magazin o perioadă bună de vreme, iar pe Andreea Roşca o cunosc şi i-am respectat şi îi respect munca de jurnalist. Pe de altă parte, cele de mai sus nu ştirbesc nicidecum meritele cărţii, care prezintă şapte istorii antreprenoriale: este vorba de Dragoş Petrescu (City Grill, Caru' cu Bere); Mihai Marcu (MedLife); Vasile Armenean (Betty Ice); Dragoş şi Adrian Pavăl (Dedeman); Adrian Mihai, Felix Pătrăşcanu şi Neculai Mihai (Fan Courier); Dan Şucu (Mobexpert); Florin şi Măriuca Talpeş (Bitdefender şi Softwin). Iar meritele sunt faptul că, unu, cartea este scrisă bine, într-un stil alert, modern, direct, lipsit de inhibiţii şi de şabloane, care prinde negreşit; doi, antreprenoriatul românesc avea nevoie de o astfel de carte, pentru că doar cu Marius Ghenea nu se face primăvară. Ba chiar a venit la momentul potrivit, când antreprenoriatul local este atacat atât din exterior, pe căi fiscal-birocratice, cât şi din interior, dat fiind numărul de figuri de carton care s-au prăbuşit sau se prăbuşesc. Aşa că ajungem la punctul trei, cel mai important: ”Cei care schimbă jocul“ demonstrează că se poate. Că se pot construi şi impune modele reale, care să inspire şi să formeze.

Locul “plus una”

STEVEN D. LEVITT ŞI STEPHEN J. DUBNER, ”GÂNDEŞTE CA UN TRĂZNIT“, EDITURA PUBLICA.

Nu intră în top pentru că nu am recenzat cartea până acum, dar asta nu o împiedică să fie un volum interesant, care încheie anul plăcut. Autorii, un profesor de economie şi un jurnalist, au scris două volume din Freakanomics şi sunt o parte importantă a curentului nonconformist de popularizare economică care îl include, de exemplu, pe Malcolm Gladwell. ”Gândeşte ca un trăznit“ păstrează aceeaşi linie, şi, dincolo de sentimentul vag că a fost scrisă şi din raţiuni contractuale, propune câteva teme de gândire interesante: abandonarea busolei morale, care poate, câteodată, să ofere soluţii chiar înainte de a conştientiza problema; puterea de a spune ”nu ştiu“, un exerciţiu care poate ieşi bine în faţa oglinzii dar care poate eşua în faţa colegilor; adoptarea unui mod de gândire copilăresc, care poate isca idei şi întrebări mai bune. Totul împănat cu exemple şi idei trăsnite, desigur; o lectură bună pentru perioada sărbătorilor.