Multe dintre noile firme au fost lansate în 2014 sau vor începe să funcţioneze efectiv în 2015: ArtSafari a avut prima ediţie anul trecut (primul târg de artă din regiune, organizat în Piaţa Revoluţiei şi vizitat de 15.000 de persoane, unde au expus 16 muzee), Artmark Historical Estates a fost deschis în 2015 şi tranzacţionează castele, conace, cule („sunt cam 1.000 de astfel de clădiri în România, dintre care cam 900 sunt reglementate juridic“), ArtGames va începe să vândă tot din acest an softuri dedicate pieţei de artă, iar Lavacow.com, casa de licitaţii virtuală, funcţionează din 2014 şi licitează într-o cameră virtuală „foarte reală“ artă contemporană din 15 ţări din Europa Centrală şi de Est. „Tehnologia de care beneficiază Lavacow este state of the art, camera virtuală este extrem de reală, pentru că îţi alegi avataruri, interacţionezi, intri într-o altă realitate şi este minunat când eşti descoperit de colecţionari din Canada, Australia sau Asia. Internetul este o mană cerească pentru toată lumea, dar mai ales pentru artiştii contemporani, pentru care lucrurile se mişcă foarte rapid. Diferenţierea Lavacow s-a făcut de la început în zona de exotism (estul Europei) şi de accesibilitate (preţul mediu de aproximativ 1.000 de euro)“, descrie Manuela Plăpcianu unul dintre cele mai efervescente proiecte pornite recent de Artmark, în cadrul căruia se vând lucrări de Andy Warhol, Tracey Emin, Gerhard Richter, Joseph Beuys sau Roy Lichtenstein.

Veniturile Artmark pentru 2014 nu au fost încă auditate (în 2013 Artmark a avut afaceri de 11,6 milioane de euro şi un profit net de 506.000 euro), dar 2014 a adus o creştere în piaţa de artă, de care a beneficiat în mod direct Artmark, care are acum 80% cotă dintr-o piaţă de peste 20 de milioane de euro, unde numărul persoanelor cu potenţial de implicare este de peste 200.000. Anul trecut, volumul tranzacţiilor din piaţa de artă a cunoscut o uşoară scădere faţă de anul precedent, însă numărul tranzacţiilor a crescut cu 30% faţă de 2013 (au fost aproximativ 10.000 de tranzacţii în toată piaţa de artă).

„Piaţa de artă rămâne în continuare o alternativă investiţională chiar dacă rezultatele spectaculoase din 2011 şi 2012 s-au temperat“, crede Manuela Plăpcianu, care estimează că numărul de actori implicaţi în piaţa de artă (fie că sunt investitori sau participanţi) a crescut semnificativ în 2014 („poate cu 20%, dacă nu mai mult“).