Avea să afle acolo că modul de realizare a unui spectacol la Disneyland este cu totul diferit faţă de unul desfăşurat oriunde altundeva. Scena pe care se joacă musicalurile, întinsă pe 40 de metri, este mult mai mare decât a unui teatru. Dar cel mai mult diferă psihologia publicului care vine la un spectacol într-un astfel de parc. „Dacă mergi la o operă sau la un musical, eşti pregătit ca pentru 2-3 ore să te bucuri de spectacol împreună cu familia sau prietenii tăi, dar aici ai mai multe spectacole pe parcursul unei zile, aşa că, dacă un spectacol este plictisitor, mereu va fi un copil care va vrea să îl vadă pe Mickey Mouse în loc să rămână la spectacol.”

El oferă şi un exemplu revelator în acest sens: „Îmi amintesc foarte bine că, în 1992, când lucram în parc, aveam multe concerte, inclusiv cu o tânără începătoare care se numea Tina Turner şi care juca într-un spectacol excelent – dar, după 20 de minute de la început, în plin succes, am văzut că o parte din oameni au plecat, chiar dacă Tina Turner făcea un spectacol excelent pe scenă.”

Astfel, în cel mai recent spectacol, un spectacol muzical fără dialog, ce se vrea un tribut adus naturii, şi pentru că parcul este un rezultat al producţiilor din filmele Disney, include momente din acestea, dar cel mai dificil este concentrarea tuturor elementelor în câteva minute. „În 20 de minute trebuie să oferi elementele din filme, cu cele mai importante aspecte ale acestora, într-un mod care să amintească de original, dar care în acelaşi timp să fie ceva nou pentru public. (...) Trebuie să îi determini pe spectatorii din parc să se simtă bine în 20 de minute şi să îşi dorească să vadă din nou spectacolul.” La fel se întâmplă şi cu celelalte tipuri de spectacole de aici: „Un street show va fi dinamic, pentru că afară trebuie să dai oamenilor acest sens ritmic, când faci o paradă trebuie să fii atent, să ai de toate, să ai grijă de timing”, explică Şirli.

Aminteşte şi de un spectacol care a oferit oportunitatea unei durate mai lungi: Mulin, cu acrobaţi din China. „Era fără versuri, doar cu muzică instrumentală şi atât de spectaculos în sensul aspectelor fizice, încât nu te plictiseai timp de 40 de minute.”

La „matematica” celui mai recent spectacol a lucrat cu Gordon Goodwin, despre care spune că este un geniu, iar coloana sonoră a acestuia a fost realizată de formaţia acestuia. „Sunt incredibili, sunt necunoscuţi pentru public, dar sunt extrem de cunoscuţi pentru muzicieni.” Inginerul de sunet cu care a lucrat este acelaşi care s-a ocupat în ultimii 19 ani de gala premiilor Oscar.

Întâlnirile cu mari artişti sunt o constantă a carierei lui Şirli. Cea mai importantă dintre acestea a fost cu muzicianul britanic Peter Gabriel, atât pentru legătura strânsă pe care şi-au creat-o, cât şi pentru admiraţia pe care i-o poartă. „Nu ştiu pentru câtă lume numele lui înseamnă ceva, dar pentru noi înseamnă foarte mult, există atât de mulţi artişti necunoscuţi care sunt extraordinari, muzicieni excepţionali, necunoscuţi de public şi pe care îi ştiu doar profesioniştii.” În ce priveşte popularitatea propriului său nume în rândul publicului din România, spune că aceasta nu a reprezentat o prioritate. „În ţară nu sunt atât de cunoscut, dar nu mă deranjează acest lucru, nu mă duc acolo ca să fiu cunoscut, ci ca să lucrez cu anumite persoane.”

Stabilit în Paris, vine des în România, unde lucrează pentru teatre, Silviu Purcărete fiind unul dintre regizorii cu care lucrează în continuare – la momentul interviului avea programată o plecare la Timişoara, după ce în urmă cu câteva zile fusese la Iaşi. „Când mă întreabă lumea dacă mă simt mai bine în România sau în Franţa, eu spun în Franţa pentru că a trebuit să rup legăturile când am plecat. Nu ai cum să stai tot timpul între două luntre, trebuie să te decizi unde eşti.” Totuşi, chiar dacă majoritatea timpului şi-o petrece la Paris, nu s-a deconectat niciodată complet de România. „În tot ce creez includ mici teme muzicale româneşti. România trăieşte aici, la Paris, pentru că, după cum spun mereu, eu sunt născut şi educat în România.“

Şirli spune că munca la Disney nu are cum să devină plictisitoare, având în vedere că discută lucruri teoretice despre ce va fi peste doi-trei ani în parc şi se află în diferite faze cu numeroase proiecte, fie că se vor desfăşura peste trei zile sau sunt reluate din urmă cu câţiva ani. Acum, viitorul se leagă de cea de-a 25-a aniversare a Disney, din anul 2017. „Va fi un echilibru între ce aşteaptă publicul şi ce nu aşteaptă publicul. Toată lumea se aşteaptă să fie o paradă, să fie în stilul Disney, spectaculoasă, dar mai trebuie să fie ceva nou. Este o comandă specială. Toţi compozitorii din istoria muzicii au lucrat aşa, pe comenzi speciale, spre exemplu, Johann Sebastian Bach a scris mult pentru că avea copii mulţi şi trebuia să îi întreţină.“