Viaţa savurată după cum spune Tripadvisor

Postat la 09 aprilie 2013 106 afişări

Cât contează opiniile din recenzii? Cum alegem un restaurant sau altul? Câte vizite într-un restaurant sunt necesare pentru a-ţi forma o opinie corectă despre ceea ce oferă? Şi, mai ales, ce contează cel mai mult la un restaurant?

Folosindu-se de întreaga clădire, BON te întâmpină cu un bar lucrat în faianţă albă de metrou francez, carelaj autentic pe podea şi scaune iconice pentru bistrourile pariziene – Tolix cărora li se alătură şi câteva Tom Dixon. Etajul oferă 80 de locuri în trei saloane ce respiră a lemn, vin şi portocal, iar subsolul este recomandat grupurilor de maxim 20 persoane ce îşi doresc intimitate.  

Designul contează însă prea puţin într-un restaurant, cam cinci minute până ţi se aduce meniul, moment în care, pentru o clipă, forma vine înaintea fondului.

O privire aruncată meniului spune multe, de rău  - somptuoase imitaţii de piele, foi şleampete, meniuri cu adnotări, stafii ale mâncărurilor gustate, liste interminabile sau greşeli de ortografie – sau de bine – design studiat, finisaje impecabile, ortografie perfectă şi bilingvă, meniu scurt şi variat. Diavolul stă în detalii chiar şi la case mari.

LA BON MENIUL ESTE MARE, CA FORMĂ, NU CA FOND. De dimensiuni respectabile şi îmbrăcat în foiţă de plută autentică, are un feel plăcut, corp, substanţă, fiind în acelaşi timp uşor de urmărit; încercând să împace regulile aristocraţiei restaurantelor – meniu scurt – cu aşteptările dâmboviţene reuşeşte să ofere opţiuni reale având zece salate & entrée-uri, şase feluri de peşte şi fructe de mare şi toate tipurile de carne obişnuită în meniurile franţuzeşti.

Lista de vinuri se răzbună însă pe constrângeri şi propune circa 200 soiuri de vin, din toată lumea, fiind unul din cele mai bogate meniuri din oraş. Un sfert dintre acestea sunt disponibile şi la pahar şi dacă nu eşti mulţumit cu ce găseşti în stoc, poţi comanda orice vin din lume şi BON ţi-l aduce. Destul de fain, pentru anumite bugete, nu?

Înapoi la mâncare – meniul listează suspecţii obişnuiţi, de la stridii, foie gras, brânză de capră, raţă şi până la tarte Tatin, tartă cu lămâie, ile flottante şi crème brûlée cu lavandă.

IN CELE CÂTEVA SERI PETRECUTE LA RESTAURANT ÎN INTERVALUL A TREI LUNI – frecvenţa necesară pentru a putea evalua corect – am găsit constanţă în calitate şi servicii. Chelnerii – discret şi haios îmbrăcaţi în pantaloni cadrilaţi asortaţi şervetelor - sunt prietenoşi şi relaxaţi, cunosc meniul şi se pricep la vin.

Cât despre mâncare, chef Mihai Bazavan este tânăr şi neliniştit când vine vorba de reţete, cercetând, încercând şi reluând procesul şi două luni până iese perfect – cum e cazul tartei lemon meringue, al cărei blat pain d’Espagne a atins Everestul. Supa de fructe de mare interpretează celebra bouillabaisse într-un registru personal, în care mai usturoiatului aioli îi ia locul un mai blând purée de usturoi şi morcov; fondantul de camembert se tolăneşte molcom în farfurie, îmbiind crutoane parfumate, iar pieptul de raţă şi cotletele de miel sunt impecabil pătrunse, cu legume crocante trecute pe sub grill sau cartofi franţuziţi. 

Mi-a mai plăcut mult şi am repetat salata caldă de brânză de capră toropită de cuptor sub picături de miere; iar la desert, revelaţia a fost dublă – crème brûlée abia atins de un parfum provensal de lavandă – de departe cea mai bună din oraş – şi apoi tartă cu lămâie şi merengue, deja amintită, ca un soare lichid, cu un echilibru perfect de gust dulce – acrişor care transformă textura onctuoasă în cel mai lejer desert. 

  

Preţurile sunt în linie cu cele practicate de restaurante de acelaşi nivel; mă feresc să spun decente sau extravagante, din moment ce nu-mi ştiu decât propriul portofel, vedeţi? Pot spune însă că este un restaurant premium, la care calitatea justifică preţul. 

La BON am ajuns prima dată la început de decembrie, anul trecut; era frig, ca în povestea fetiţei cu chibrituri, iar lumina aurie ce se vedea în spatele geamurilor cu tocuri de lemn gri promitea căldură. Mi-a plăcut, am revenit şi mi-a plăcut iar şi iar. Ba chiar am organizat o degustare de brânză la ei şi i-am verificat cum lucrează sub presiune. De aceea, când am îndrăznit să scriu o recenzie, arogându-mi rol de critic, l-am ales pe BON, ca să-mi fac treaba mai plăcută şi să pot trage o concluzie pozitivă. Vreţi să vă faceţi o părere? Nu urmăriţi comentariile la acest articol; puneţi mâna pe telefon şi faceţi o rezervare.

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

/analize/turism/viata-savurata-dupa-cum-spune-tripadvisor-10723532
10723532
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.