Cât despre costul în sine al vieţii, thailandezii au aproximativ aceleaşi salarii ca românii - un salariu de pornire pentru un absolvent de facultate este echivalentul a aproximativ 1.000 de lei, iar un intelectual cu experienţă ajunge să câştige fără probleme de câteva ori mai mult de atât; trebuie spus însă că bunurile de larg consum sunt mult mai ieftine. O sticlă de apă plată la jumătate de litru, spre exemplu, costă într-un magazin obişnuit în jur de 70 de bani, iar într-un supermarket chiar mai puţin, alimentele în general sunt destul de ieftine, mai ales dacă vorbim de orez, şi la fel se întâmplă şi cu combustibilul, cel mai scump litru având un preţ de aproximativ 3,6 lei. Iar în bazaruri, desfăşurate cu precădere după lăsatul serii, găseşti haine la preţuri foarte accesibile, chiar dacă nu sunt cele mai bune din punct de vedere calitativ.

Aerul cochet din centrul Bangkok-ului păleşte însă pe măsură ce te îndepărtezi, iar dacă ieşi cu totul din capitala thailandeză, sărăcia începe devină din ce în ce mai evidentă.

În preajma unor oraşe precum Sukhothai sau Ayutthaya, o parte importantă din moştenirea culturală a Thailandei prin siturile arheologice vechi de sute de ani pe care le găzduiesc, oamenii locuiesc în case parcă din chirpici, cu acoperişuri realizate din frunze de banan, fără electricitate sau apă curentă, singura sursă de apă potabilă fiind nişte bidoane uriaşe aflate lângă fiecare casă, în care se adună cu fiecare ocazie apa de ploaie. Puţini dintre aceşti oameni lucrează - deşi rata şomajului în Thailanda este, potrivit celor mai recente statistici, de sub 1%. În calcul nu intră cei care trăiesc din munca pământului. Creşterea orezului nu este însă suficientă, lucru care explică poate varietatea şi ingeniozitatea bucătăriei thailandeze care cuprinde delicatese precum gândaci, greieri sau viermi şi până la tulpini de nufăr sau frunze de orez folosite drept aliment.

Bogăţia ţării se măsoară însă inclusiv în frumuseţea sălbatică a peisajelor, în miile de temple budhiste, în fermele de orhidee sau taberele de elefanţi. Guvernul thialandez consideră mersul pe spinarea elefanţilor, aventură pe care turiştii o pot găsi cu foarte mare uşurinţă în Thailanda, ca reprezentând oprirea vastelor exploatări forestiere de odinioară, în care elefanţii erau dresaţi anume pentru munci grele. Îndeletniciri străvechi pe care animalele nobile încă le mai practică în oraşele din nordul ţării, chiar dacă doar ca parte a unor spectacole, spre bucuria turiştilor.