Cu preţuri ce încep de la câteva zeci de euro pe noapte şi pot urca până sus, mult mai sus, îţi poţi asigura o noapte într-un hotel austriac. Pe lângă cameră primeşti însă şi un "free pass" (card care îţi asigură intrarea) la spa. Poţi intra astfel la saună - fie ea uscată sau umedă -, la piscinele cu apă rece şi caldă, la jacuzzi, dar nu şi la masaj. Aici trebuie să plăteşti separat. Câteva zeci de euro îţi pot asigura tipul de masaj pe care îl preferi. Deşi cele mai multe hoteluri posedă propriile spa-uri, există şi spa-uri publice situate în oraşele cu tradiţie, cum este cazul Baden bei Wien, care primesc în principal localnici, dar şi străini cazaţi în hotelurile din preajmă.

În Baden bei Wien, oraşul spa-urilor, aşa cum este el cunoscut, zeci de oameni stăteau în weekend pe marginea piscinei cu apă caldă citind, vorbind în şoaptă - doar aşa se poate vorbi, pentru că la spa oamenii vin să se relaxeze, sau cel puţin aşa mi s-a atras atenţia - sau odihnindu-şi ochii. Alte câteva zeci stăteau în piscină.

Spa-urile din Baden-ul austriac datează încă din vremea romanilor. Pe vremea aceea însă purtau o altă denumire, de băi termale. Ulterior, austriecii au început şi ei să prindă gusturile acestor băi şi veneau în micul orăşel de lângă Viena pentru relaxare (Baden bei Wien se traduce prin Baden de lângă Viena, oraşul cu o populaţie de circa 25.000 de locuitori fiind situat la 25 de kilometri de capitala austriacă).

Oamenii de rând veneau la Baden în frunte chiar cu împăratul Franz al II-lea, care îşi petrecea acolo vacanţele. Micul oraş a fost chiar reşedinţa de vară a împăratului în secolul al 19-lea. Baden nu a atras doar capetele încoronate, ci şi artişti precum Beehhoven, Strauss sau Lanner.

Astăzi nu mai sunt capete încoronate şi nici minţi luminate în Baden. Sau cel puţin nu se ştie despre prezenţa lor aici. Există însă mulţi oameni cu buzunare largi care vin să petreacă tot mai mult timp în oraşul spa-urilor. Ei nu vin doar la relaxare în băile termale, ci şi în cazinoul din oraş, al doilea cel mai mare din Europa după volumul de bani cheltuiţi.

Exteriorul nu trădează însă viaţa din interior. Bărbaţi în "black tie", femei în rochii de seară şi multă şampanie - aşa arată cazinoul la intrare. După prima masă de blackjack vezi prima ruletă în jurul căreia se îngrămădesc mai bine de zece oameni. Fiecare aruncă pe masă hârtii de 500 de euro, care sunt transformate rapid în jetoane. Jetoanele sunt aşezate rapid, bila se învârte, se opreşte şi jetoanele dispar sub masă. Câteva însă se întorc pe masă în dreptul câştigătorilor. Norocoşii nu renunţă şi pun din nou jetoanele în joc, până nu se mai întorc.

Cazinoul este la o primă vedere şi la o primă experienţă o adevărată maşinărie imbatabilă făcută să meargă strună. Crupierul este la rândul său o maşinărie care reuşeşte să facă zeci de calcule în câteva secunde. Şi aparent nu greşeşte sau nu foarte des. Casa iese mereu deasupra.

După relaxarea de seara din cazinou, oamenii o iau de la capăt dimineaţa cu relaxarea la spa. Şi ciclul continuă până când maşinăriile, pârtiile şi spa-urile cu maseuri pricepuţi seacă oamenii de bani.