În businessul din Uganda comerţul este cuvântul de ordine. Două treimi din companiile înregistrate în ţară fac afaceri în acest sector. Fie că este vorba de comerţul cu banane, cafea, îmbrăcăminte produsă în China sau electronice, toţi vor acelaşi lucru: profit cât mai mare. "Nu suntem o republică bananieră, ci suntem o republică care are multe banane", îmi spune un oficial ugandez în cadrul unei discuţii informale de după o conferinţă pe teme economice.

Iar acest lucru se vede pe străzile prăfuite din mahalalele de la periferia capitalei ugandeze. Mai toţi micii antreprenori transportă dintr-o parte în alta crengi pline de banane verzi. "Oamenii aici sunt fericiţi că au de mâncare. Voi, vesticii, sunteţi fericiţi că aveţi de unde alege când vine vorba de mâncare, noi nu ne permitem asemenea lux", adaugă acelaşi oficial.Din bananele verzi ugandezii prepară aşa-numitul "matoke", un fel de piure de banane săţios al cărui rol poate fi asemuit cu cel al pâinii în bucătăria europeană.

În timp ce economiile dezvoltate din vestul Europei sau Asia contează pe servicii şi businessurile hi-tech, Uganda se află în continuare în epoca materiilor prime, fie că este vorba de cafea, ceai sau banane.În această parte a lumii cash-ul încă este rege. Cu un mediu bancar mult mai puţin vizibil decât în Europa, în evidenţă ies englezii de la Barclays şi sud-africanii de la Standard Bank prin divizia Stanbic Bank.

Printre puţinii care au vorbit despre criză în cele patru zile ale periplului meu în Africa a fost Karim Lalani, un antreprenor pe care l-am întâlnit întâmplător. El este membru al uneia dintre cele mai bogate familii din Uganda, cu afaceri de sute de milioane de euro pe an în industria oţelului. "Criza a început abia acum să îşi facă simţită prezenţa aici, pentru că economia nu este atât de conectată la mediul bancar", îmi explică Karim Lalani cu ocazia unei scurte discuţii.

Deşi criza a început să îşi arate fioros colţii şi asupra continentului negru, mediul de business ugandez nu îşi face mari griji. În urmă cu cinci ani aici au fost descoperite rezerve de petrol capabile să genereze venituri de 2 miliarde de dolari pe an. Prin petrol ugandezii speră să facă saltul în liga ţărilor industrializate, un statut cu care nu multe economii din Africa Neagră se pot mândri.

Dar aproape întotdeauna banii uşori făcuţi din afacerile cu petrol au adus la pachet şi instabilitatea. Problema este cu atât mai sensibilă aici, având în vedere că la nici 1.500 de kilometri de Kampala se află Mogadishu, capitala Somaliei, un adevărat sanctuar al terorismului pe continentul negru. Aici celula al-Shabaab, divizia africană a mult mai cunoscutei al-Qaida, şi-a stabilit centrul de operaţiuni.

Ultima oară când teroriştii islamişti şi-au făcut simţită prezenţa în Uganda a fost în urmă cu doi ani, atunci când al-Shabaab a dezlănţuit un dublu atac cu bombă în Kampala, soldat cu 74 de morţi în timpul finalei Cupei Mondiale la fotbal, organizată de Africa de Sud. Teroriştii au spus la acel moment că atacul trebuie să fie un semnal de alarmă pentru Uganda, ţară care a trimis trupe de menţinere a păcii în Somalia.

Deşi Kampala este una dintre cele mai sigure capitale din Africa Centrală şi de Est, nimic nu mai este lăsat la voia întâmplării. Una dintre regulile nescrise ale economiei mondiale spune că investitorii vor veni atâta timp cât se vor simţi în siguranţă. Acesta este şi cuvântul de ordine pe străzile capitalei africane. Rănile trecutului se vindecă însă greu. La uşile fiecărui bar, restaurant, cazinou sau hotel, clienţii - indiferent de statut social, rasă sau culoare - sunt obligaţi în prezent să treacă prin puncte de control similare celor din aeroporturi. Odată intrat însă, atmosfera dinăuntru te face să uiţi controlul de la uşa de afară.