Turiştii pot experimenta din viaţa balinezilor, fiind des­chise zeci de temple. Tanah Lot este unul din templele hinduse iconice ale insulei, scăldat de apa turcoaz a oceanului. „Templul a fost construit în secolul al XVI-lea de un preot hin­dus şi este protejat de şerpi“, arată ghidul balinez. Un alt tem­plu, Pura Lehur, se află în Uluwatu, pe coasta sud-vestică a insulei, sus pe stânci şi adăposteşte zeci de maimuţe. Aici, la apus, balinezii organizează un dans tradiţional, Kecak, inspirat de epopeea antică Ramayana.

Un alt loc ce atrage 10.000 de turişti lunar este Pădurea Maimu­ţelor din Ubud, o rezervaţie naturală ce include un tem­plu hindus, în care se află peste 300 de maimuţe. Mulţi aleg Bali pentru temple, dar experienţa le este completată de plajele spectaculoase, precum cele din Nusa Dua, Jimbaran sau Kuta, raiul surferilor.

În Bali s-au construit aproape 2.200 de hoteluri, cu o capa­citate de 46.000 de locuri, şi sunt aproape 1.300 de res­tau­ran­te. În insula cu climat tropical sunt două sezoane, unul uscat (din aprilie până în octombrie) şi unul umed (octombrie - aprilie), cea mai mare cerere pentru sejururi fiind în sezonul uscat. O noapte de cazare la un hotel de patru stele din Kuta (Bali), Ramayana Spa, costă 390 de lei în iulie, potrivit datelor de pe booking.com, iar la un hotel de trei stele din Semyniak (Centra Taum), aproape 300 de lei, aces­tea neavând însă plaja în apropiere.

„Pentru a face turismul să meargă avem cinci piloni: comunitate, guvern, industrie, me­diul academic şi jurnalişti. Tu­ris­­­mul este acoperişul casei, iar aces­­ta poate să fie susţinut doar când aceşti cinci piloni sunt puternici. Gu­vernul are rolul de-a furniza infrastructura - drumuri, apă curată, electricitate, industria este reprezentată de hote­luri, restaurante, mediul academic (oamenii din uni­versităţi) găsesc soluţii pentru problemele insulei, jur­na­liştii transmit mesajul autorităţilor către industrie, iar comunitatea, cel mai important pilon, contribuie la ex­pe­rienţa turiştilor pe insulă“, spune Wardawan. Turiştii stră­ini care ajung în Bali petrec în medie nouă nopţi şi chel­tuiesc 155 de dolari pe zi.

La autenticitatea vacanţei în Bali contribuie şi vizitele la casele tradiţionale balineze, unde localnicii îşi întâmpină turiştii zâmbind. „Zâmbetul este o formulă de salut la noi. Primim grupuri de turişti străini, vin francezi, germani, le arătam cum trăim noi“, spune Made, o balineză din satul Tunjuk, care vorbeşte perfect engleza şi care se ocu­pă alături de celelalte femei din familia ei de primirea turiş­tilor. Tunjuk impresionează prin plantaţiile de orez tera­sate, care au consacrat insula. De altfel, orezul este şi prin­cipala mâncare a balinezilor. Se serveşte cu legume, peşte şi tot felul de sosuri picante.

Dintre sectoarele care asigură veniturile localnicilor din Bali, respectiv agricultură, industrie, turism, cel din urmă a avut cea mai mare creştere în ultimii ani. Oficialii biroului de turism din Bali merg în „misiuni de vânzare“ pentru a atrage cât mai mulţi turişti în insula indoneziană. „Avem multe activităţi promoţionale, participăm la târguri de turism, precum ITB din Berlin, dar mergem şi în misiuni de vânzare în China, Australia, India. Am investit în dez­vol­tarea turismului şi am conservat tradiţiile“.

În Indonezia, unul din statele membre ale grupului G20, cu cea mai mare economie din sud-estul Asiei, PIB-ul per capita este de 3.500 de dolari, potrivit datelor de pe site-ul Fondului Monetar Internaţional. Anul trecut, valoarea schimburilor comerciale româno-indoneziene a fost de 200 de milioane de dolari, trei sferturi reprezentând importurile României din Indonezia. România importă cafea, cacao, cauciuc, dar şi plastic, piese de schimb pentru sectorul IT şi echipamente electrice. Anual câteva mii de români merg în vacanţă în destinaţii exotice precum insulele Mal­dive, Seychelles, Mauritius sau Caraibe, pentru care plătesc mii de euro. În total, românii lasă în călă­to­riile din străinătate 1,4 miliarde de euro.