Oricum, ca un animal sălbatic să-mi fure practic din mână sandviciul mi s-a părut inedit şi, de parcă asta nu ar fi fost destul, chiar şi atunci când am urcat în maşină, o maimuţică tupeistă a intrat înăuntru, iar noi, într-o sperietură generală, am început să ţipăm sau să strigăm, fiecare pe limba lui, timp în care ea, neruşinată, îşi făcea de cap.

În drum spre lac ne-am abătut şi la rezervaţia Ngorongoro cu al său crater format în urma unei explozii vulcanice acum trei milioane de ani, adânc de peste 600 de metri şi cu un diametru de circa 17 km. În interiorul craterului vegetaţia este redusă şi doar pe alocuri vezi copaci de acacia. În Ngorongoro trăiesc gnu, hiene, antilope, lei, leoparzi, zebre, bivoli, rinoceri, hipopotami şi păsări de tot felul. Spaţiul este patrimoniu UNESCO din 1951 şi este declarat rezervaţie de protecţie a animalelor, un loc în care este interzis masailor să păşuneze.

PENTRU CĂ AM AJUNS AICI TREBUIE SĂ VĂ POVESTESC UN PIC DE ACEŞTI VESTIŢI MASAI. De la început, ghidul nostru, Ahmed, ne-a comunicat foarte clar cum trebuie să ne comportăm cu această populaţie nomadă şi mândră. Ne-a spus: nu faceţi poze şi nu intraţi în contact cu ei decât numai cu aprobarea şefului de trib! Unii au ascultat, alţii nu, motiv pentru care era să o păţim cu toţii. Până la urmă ne-am împrietenit, contribuind cu o sumă simbolică dată şefului de trib, obţinând astfel permisiunea să le vizităm locuinţele şi să facem fotografii.

Cine sunt aceşti masai? Masaii sunt vestiţi ca fiind un popor nomad şi războinic care se ocupă cu creşterea vitelor. Un „bun„ masai  trebuie să  deţină cel puţin cincizeci de vite şi măcar cinci neveste. Acest lucru este ceva obişnuit şi cu cât ai mai multe vite şi mai multe femei, cu atât prestigiul tău este mai mare. Trăiesc şi muncesc în deplină comuniune cu natura. Par nişte personaje exotice, puţin înspăimântătoare şi serioase, înalte şi îmbrăcate în roşu, locuiesc în colibe enk’ang-uri construite din bălegarul uscat al vitelor. Locuinţele arată ca un fel de cochilie, în interior sunt circulare şi eu, care sunt o persoană destul de înaltă, m-am întrebat cum pot locui  acolo. Au ritualuri ciudate în timpul ceremoniilor, iar băutura  numita „saroi", un amestec din sânge de vită şi lapte face parte din alimentaţia lor de bază.

MASAII AU REVENIT ÎN ACTUALITATE CA URMARE A CĂRŢII SCRISE DE CĂTRE CORINNE  HOFFMAN „DIE WEISSE MASAI", o poveste de dragoste ciudată, o dramă reală pusă pe pelicula filmului lansat acum câţiva ani „Îndrăgostită de un masai„. Întorcându-mă la natură şi animale, nu pot să nu amintesc două dintre lucrurile pe care nu le voi uita niciodată: un leu care, deranjat de intruziunea noastră, s-a supărat şi circa 20 de minute a stat urcat la propriu pe maşină, blocându-ne astfel plecarea; cu altă ocazie, un grup de elefanţi furioşi s-a apropiat înfricoşător, spunându-ne parcă să plecăm de acolo cât mai repede.

Aş vrea ca în final să recomand celor interesaţi câteva spaţii de cazare demne de luat în considerare. Printre acestea: Serengeti Migration Camp de cinci stele, Sayari Camp - cinci stele, Lamai Serengeti - cinci stele, Serengeti Sopa Lodge - trei stele, Mbalageti Safari Camp Ltd.  - patru stele plus, Seronera Wildlife Lodge - trei stele, Serengeti Simba Lodge - trei stele, Ngorongoro Sopa Lodge - trei stele plus. După cum se vede, ai de unde alege şi o călătorie în Africa poate însemna şi o experienţă inedită din punct de vedere al capacităţilor de cazare, în sensul calităţii şi diversităţii acestora. Dar înainte de orice, o călătorie în Africa poate însemna pentru oamenii ca noi, născuţi şi trăiţi în Europa secolului XXI, un prilej de cunoaştere a unei lumi atât de diferite şi care în mod paradoxal este contemporană cu noi.

Şi un ultim cuvânt, în swahili, limba vorbită în Tanzania: Kwaheri!  Adică „la revedere".