Între timp Eximtur s-a extins în mai multe oraşe, printre care şi Bucureşti, iar în 2010 a lansat conceptul de franciză. În doi ani, 11 agenţii din ţară, cu diverşi proprietari, au ajuns să poarte numele Eximtur. Astăzi, Eximtur deţine o reţea de 25 de agenţii în oraşele Bucureşti (trei), Cluj (trei), Timişoara (trei), Sibiu, Arad, Oradea, Baia Mare, Suceava, Constanţa, Mediaş, Iaşi, Alba Iulia, Târgu-Mureş, Craiova, Bistriţa, Galaţi, Braşov, Brăila şi Piteşti, dar şi o agenţie online, Fly.ro. „În jur de 130 de colegi îşi desfăşoară activitatea în companie, avem peste 20 de copii care s-au născut în Eximtur şi mai avem şi alţii pe drum. Aici s-au închegat familii, s-au născut şi au crescut copii, unii dintre copiii noştri lucrează pentru noi, iar alţii au plecat spre alte domenii.„ Printre planurile de viitor se numără mai multe proiecte de dezvoltare în zona IT, un sistem de gestiune a clienţilor şi un serviciu de export web date din softul de gestiune pentru partea de turism intern. Întrebată dacă ar vinde agenţia, Lucia Morariu nu respinge ideea. „Orice se poate vinde în lumea asta, dar deocamdată nu este o prioritate. Dimpotrivă, dorim să ne consolidăm şi reţeaua.„ Cifra de afaceri a crescut constant în ultimii ani, chiar dacă de ceva vreme Eximtur a mai renunţat la volumele pe litoral, scoţând din ofertă o serie de hoteluri cu grad de confort redus. „N-am mai putut să vindem chiar orice, chiar dacă era ieftin, clienţii noştri deja au început să aibă pretenţii şi dacă păstram în ofertă hotelurile de o stea puneam totuşi o notă negativă asupra imaginii companiei."

Chiar dacă de multe ori a trecut prin momente dificile, Lucia Morariu nu s-a gândit niciodată să renunţe la afacere. „Nu, pentru că nu mi-am permis, n-am avut timp. A fost la început foarte greu, dar atunci eram tineri, nu se punea problema să renunţăm, iar mai târziu eram cu prea mulţi după noi. E un domeniu în care ştii când începi, dar nu ştii când termini. De business vorbesc, nu neapărat de turism„, a explicat ea. Pentru Lucia Morariu, şefa celei mai mari agenţii de turism, o zi de lucru nu are nimic din romantismul cu care ar crede cei din afara domeniului că este înconjurată activitatea din turism. După ce a fost aleasă în martie şefa Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT), programul i s-a încărcat şi mai mult. O zi de lucru clasică este concentrată în primul rând pe analiză de rapoarte şi date financiare,  corespondenţă pentru agenţie şi mai multă corespondenţă de la ANAT. Pe adresa ANAT primeşte cam 5.000 de e-mail-uri pe săptămână. „Analiză foarte multă de rapoarte, de cifre, de target, de încadrare în bugete, planificări, sisteme de stimulare a agenţilor, cam aşa arată o zi de muncă obişnuită", spune ea.

ÎN TIMPUL LIBER, Lucia Morariu citeşte, se plimbă, iese cu prietenii sau găteşte. Ce găteşte? „Lucruri simple, mâncare naturală. Ştiu să fac diverse supe şi ciorbe, cu cartea de bucate, tot felul de preparate. Mă relaxează treaba asta.„ Deşi mulţi s-ar gândi că viaţa unui proprietar de agenţie de turism e plină de vacanţe, Lucia Morariu spune despre cei care lucrează în turism şi mai ales în agenţii că merg mai puţin în vacanţă decât alţii. „Eu merg în mod deosebit în Grecia, la mare, cu familia bineînţeles, cu fetiţa cea mică. O vacanţă pe an la mare şi-o vacanţă pe an în Austria la schi. Fetiţa mică are 12 ani, iar cea mare are 29 de ani„, a adăugat ea. În timpul liber citeşte, în general, cărţi poliţiste.

LUCIA MORARIU CREDE CĂ PENTRU EA A FOST O ŞANSĂ SĂ FIE ANTREPRENOR ŞI SĂ FACĂ O AFACERE PE CARE SĂ O CONDUCĂ, mai ales că nu a fost o disciplinată niciodată şi nu a avut „fericirea„ de a avea şefi. „Probabil că mi-ar fi fost greu să mă integrez într-un sistem din acesta, de altă natură. A fost şansa care mi-a dat posibilitatea să fac nişte lucruri în viaţă, pe care sigur nu le-aş fi făcut dacă nu eram antreprenor.„ Ea spune că afacerile i-au dat posibilitatea să îşi trimită copiii de două ori pe an în vacanţe, fără niciun fel de rezerve, şi să o ducă pe mama sa în vacanţe în străinătate, în locuri în care ea nu se gândea că o să-şi permită. „Eu sunt dintr-o familie de oameni modeşti, care a trăit destul de restrictiv din punct de vedere material acasă. Nu pot să spun că n-am avut ce mânca, dar oricum, trei copii, mama profesoară, tata arhitect. Pentru noi era un lux o vacanţă pe an la mare."