Şi pentru că atunci când eşti în Turcia, trebuie neapărat să încerci şi deserturile lor, şi aici nu mă refer neapărat la baclava sau sarailie, din Büyükada poţi cumpăra îngheţată turcească cu 1 liră sau 2 (0,4-0,8 euro) cupa sau un fel de gauffre cu fructe şi frişcă cu 10 lire (circa 4,3 euro). Ce-i drept, preţurile sunt ceva mai mari decât în Istanbul, însă, oricum, Turcia este o ţară ieftină comparativ cu vestul Europei.

În ciuda sincopelor de comunicare, interacţiunea cu personalul localurilor devine mai cursivă odată ce ai trecut peste senzaţia că nu tu ai ales locul, ci locul te-a ales pe tine, mai cu forţa, mai cu frumosul. Oamenii sunt amabili cu tot ce înseamnă turist şi nu e ieşit din comun să primeşti un ceai sau o sticlă de apă din partea casei, doar, doar or vedea şi alţi potenţiali clienţi că te simţi foarte bine la masa ta din localul lor.

Muzica de la terase, deşi evident orientală, nu pare şi nici nu este maneaua cu care sunt obişnuiţi românii. Încadrată în contextul local, muzica pe care o auzi din loc în loc capătă o naturaleţe care o face să pară nu numai firească, ci chiar necesară pentru oricine caută o experienţă completă. Spiritual vorbind, singura concurenţă a muzicii locale pe fundalul oriental vine din partea rugăciunilor periodice care se aud din megafoanele unei moschei, a căror melodicitate şi profunzime atemporală îndeamnă la tăcere şi reflecţie.

În puncte strategice găseşti tineri cu vârste de maximum 20 de ani, vorbitori de engleză angajaţi de primărie, gata să îţi ofere gratuit informaţii şi hărţi ale locului. Alt mod de a obţine o hartă este să închiriezi o bicicletă. Proprietarul magazinului de biciclete îţi oferă vehiculul dorit, după care scoate o hartă şi îţi arată unde te afli, ce poţi vizita şi pe unde trebuie să mergi ca să vezi cât mai multe obiective în timpul alocat.

Iar cu bicicleta poţi parcurge în două-trei ore întreaga insulă şi poţi călca pe urmele prinţilor şi mai ales ale prinţeselor bizantine care au numit Büyükada a doua lor casă după ce au fost exilate aici. Printre ele, Irina, Zoe sau Anna Dalassena. Lista este însă mult mai lungă. Şi tot în Büyükada s-a născut Fahrelnissa Zeid, mama prinţului Ra'ad din Irak.

La plecare, la fel ca la venire, vaporaşele municipalităţii îţi oferă la preţuri mici cafele, ceaiul tradiţional sau alte băuturi şi îţi interzic prin indicatoare fumatul, până află că eşti turist fumător, moment în care te trimit serviabil, cu un zâmbet înţelegător, în pupa vaporului, împreună cu ceilalţi fumători. Iar acelaşi zâmbet, alături de priveliştea pe care o laşi în spate, te face să spui: cu siguranţă mă voi întoarce aici! În depărtare, pe partea cealaltă a apei, Istanbulul se întinde cât vezi cu ochii, cu cartiere rezidenţiale în construcţie, zgârie-nori, moschei şi zone industriale. În Büyükada însă, printre oamenii de pe insulă, imaginea Istanbulului nu e decât butaforie, o variantă distantă de "altceva" şi nimic mai mult.