Oraşul îşi trage numele din latinescul monasterium (mănăstire), iar primele menţiuni cu privire la existenţa sa apar în 793, când împăratul Carol cel Mare l-a trimis pe episcopul Ludger pentru a creştina regiunea. Iar acest lucru se vede şi în numărul mare de catedrale din oraş: numai în centrul vechi există două mari aşezăminte, cu o istorie întinsă pe câteva sute de ani: catedrala Sf. Paul şi biserica Sf. Lambert. Aceasta din urmă este cunoscută pentru cele trei cuşti de fier care stau atârnate chiar şi astăzi de clopotniţă şi în care au fost închişi conducătorii unei revolte din secolul al 16-lea, prin care s-a încercat întemeierea unei teocraţii în Münster. Acum este cunoscută mai mult pentru faptul că din turnul ei se "sună stingerea" în fiecare seară, după un obicei străvechi.

"În fiecare an, în faţa bisericii Sf. Lambert se montează un brad imens de Crăciun, împodobit frumos. Şi cam asta este tot ce înseamnă decoraţiuni de sărbători în Münster, pentru că nu ne plac ghirlandele sau luminiţele. Ne place ca totul să fie simplu şi unic", explică ghidul Hilda. Iar tocmai simplitatea aceasta şi pofta de viaţă a oamenilor din Münster, pofta de a o lua de la capăt chiar şi după ce totul a fost distrus în jurul lor, mă fac să cred că va exista şi o "a doua oară" când voi povesti despre Münster.