Pentru cei pe care câţiva kilometri în plus în căutarea cinei perfecte nu îi deranjează, un traseu culinar plin de recompense ar marca cherhanaua de la Olimp sau pe cea mai puţin cunoscută de la Nuntaşi, restaurantul tătăresc din Neptun şi domeniile viticole Clos de Colombes din 23 August.

Când e vorba de turism, există broşuri, există şi ghizi şi programe de promovare a turismului intern. Cumva însă, broşurile rămân în standuri, ghizii în muzee, iar programele în cutia televizorului. Puţine ajung la noi, românii, din cele ce povestesc, îmbie şi ademenesc turiştii străini spre locuri şi experienţe autohtone; şi este păcat.

NTRAŢI PE GOOGLE ŞI CĂUTAŢI OBIECTIVE TURISTICE ÎN CONSTANŢA; SUNT ZECI, FĂRĂ EXAGERARE. Poate nu toate sunt atractive, e adevărat. Muzeele în general sunt dezamăgitoare şi apoi, nu te duci la mare ca să stai într-un muzeu, deşi cel al Edificiului cu mozaic român merită fiecare minut. Din cele multe, încercaţi măcar trei; le veţi ţine minte o viaţă, vă asigur. 

Cum este de exemplu peştera Sf Andrei, de văzut pe înserat, când soarele se lasă în linişte şi cânt de călugări cuminţi peste biserică şi chiliile cu flori în pridvor. Se spune că aici a trăit şi creştinat Sfântul Apostol.

AI DEPARTE, NU TREBUIE SĂ FII CREŞTIN SAU RELIGIOS CA SĂ APRECIEZI VALOAREA ISTORICĂ A SITULUI ARHEOLOGIC DE LA BASARABI-MURFATLAR. Camerele şi galeriile săpate într-un deal de cretă sunt mărturii ale primei biserici de pe teritoriul României, alături de chiliile unei mănăstiri, în apropierea zidului de pământ şi piatră cunoscut ca valul lui Traian. Contrar numelui, valul - compus din trei segmente de zid - este cu mult mai tânăr decât îl credităm, fiind cel mai probabil construit de bizantini,

în secolul X-XI. Un prieten spunea odată că etimologia cuvântului „troian„ ar deriva, pe cale populară, din acest val al lui Traian. Interesantă ipoteză, nu-i aşa?

Ar mai fi ruinele de la Histria – cetate grecească şi port la Marea Neagră din 630 înainte de Christos - sau uşor mai îndepărtata Capidava, o fortificaţie daco-romană ale cărei ziduri încă mai înconjoară spaţiul castrului construit de legiunile V Macedonica şi XI Claudia, la comanda împăratului Traian. Toate sunt excursii de jumătate de zi sau, mai simplu logistic, ocoluri în drum spre mare sau spre casă.

Mâncare bună, excursii scurte dar semnificative, un pat de plajă moale, un frappe cu fistic şi soarele pe partea românească de mare nostrum. Ah, lipseşte o carte şi aveţi vacanţa perfectă – încercaţi The Social Animal, de David Brooks. Să aveţi o vară bogată în poveşti!

PS: Nu am uitat blocajele din trafic, serviciile încă departe de decen-ţă, restaurantele puse pe căpătuiala sezonieră sau prostul gust prezent cam peste tot. Cred însă că nici hărţuiala turcească, mizeria grecească sau alte scăpări şi neajunsuri de afară nu trec neobservate; au însă avantajul de a fi compensate de lucruri bune şi frumoase sau sunt pur şi simplu tratate drept „exotice„.