Cea mai mare schimbare în viaţa danezilor se leagă de găsirea echilibrului între viaţa profesională şi timpul liber. După cum relatează jurnalistul britanic Cathy Strongman, stabilită în Copenhaga de ani buni, dacă înainte puteai să ieşi în timpul săptămânii la cină cu un locuitor al Copenhagăi abia la nouă seara, acum el pleacă de la serviciu cel târziu la cinci. "Să stai la birou după cinci şi jumătate e ca şi cum ai sta la morgă", spune Strongman. Danezii văd şi munca în zilele de la sfârşitul săptămânii drept nebunească, întrucât familia trebuie să aibă suficient timp pentru a lua masa împreună în fiecare zi, iar weekendul să fie petrecut lângă cei dragi şi nicidecum muncind.

Viaţa e scumpă la Copenhaga. Deşi salariul mediu sare de 4.000 de euro, un hot-dog, o sticlă cu suc şi ceva dulce, cumpărate pe stradă, costă zece euro. Taxele şi impozitele sunt şi ele ridicate, ajungând chiar la jumătate din venitul unui locuitor, iar lunile de iarnă, geroase şi întunecoase, îi alungă pe danezi în Thailanda, unul dintre locurile preferate de vacanţă ale nordicilor. Cum vine primăvara, ei aleg să-şi petreacă cât mai mult timp în aer liber, parcurile fiind mereu pline de oameni care povestesc, admiră peisaje, citesc sau se plimbă cu bicicleta. Fericirea are de-a face şi cu silueta. Pe străzile din capitala nordică înălţimea medie trece de 170 cm, dar cei cu probleme de greutate sunt greu de găsit.

Abia la decolarea de pe acelaşi aeroport Kastrup înţelegi de unde vine fericirea danezilor - care se opreşte subit când avionul loveşte pista de la Otopeni, pentru că Bucureştiul şi Copenhaga nu au prea multe legături unul cu celălalt. Nici măcar un avion care să lege cele două oraşe.