Noile reguli trasate chiar la debut de an vin după ce compania l-a numit în funcţia de preşedinte şi CEO pe Alexandre de Juniac, după ce Pierre-Henri Gourgeon şi-a dat demisia în luna noiembrie a anului trecut. Început în 2009, mandatul lui Gourgeon trebuia să se încheie abia în 2013, însă demisia sa a venit după o şedinţă nocturnă în care preşedintele Spinetta a preluat conducerea grupului până la numirea actualului executiv. Scaunul lui Gourgeon a fost şubrezit de o scădere a acţiunilor cu 60% în 2011, cea mai slabă performanţă din regiune, şi după ce experţii în siguranţă au ajuns la concluzia că antrenamentul piloţilor a fost printre cauzele accidentului din 2009 în care au murit 228 de oameni, după cum relatează Bloomberg. Atunci, o cursă Airbus A330 pe ruta Rio de Janeiro-Paris s-a prăbuşit în Oceanul Atlantic, având la bord 216 pasageri şi 12 membri ai echipajului, între Brazilia şi Africa.

"Noul CEO este mult mai concentrat pe tot ce înseamnă clientul. Deşi era un tip genial, predecesorul său nu era la fel de atent la toate aspectele comerciale legate de pasager", spune Christian Herzog, SVP Marketing AFKLM. Potrivit oficialului, în perioada de criză economică mondială, atenţia trebuie să cadă tot mai mult pe nevoile clientului, iar argumentele sunt clare: Air France-KLM are nevoie de venituri mai mari, deci de mai mulţi pasageri şi, apoi, investind în noi servicii dedicate lor va creşte şi productivitatea şi gradul de motivare a personalului.

Transportatorul intră aşadar în cea mai mare etapă a restructurărilor din ultimii ani. Directorii vor radiografia compania la fiecare trei luni, cu speranţa - "ambiţioasă, dar realistă" - ca la controlul de peste trei ani să fie declarată sănătoasă şi să reia plusurile de altădată.

Chiar şi noul meniu de la business class ar putea contribui la asta. Pentru că nu lipsesc foie-gras-ul în sos dulce-acrişor, creveţii condimentaţi în stil oriental, caviarul, dar şi o reţetă specială de îngheţată scăldată în suc de lămâie. Toate completate de vinul alb dulce şi cel roşu sec din sudul Franţei, dar şi de şampanie. Din nicio mâncare n-au lipsit aromele extrem de puternice, pentru că, din cauza presiunii atmosferice şi a concentraţiei mai mici de oxigen, percepţia asupra gustului la aproape 12.000 de metri altitudine nu este aceeaşi ca la nivelul solului.