Costurile pentru închirierile de maşini variază în funcţie de perioadă şi se situează undeva între 19 euro şi 50 de euro pentru o zi, dar pot ajunge şi la 70 de euro pentru un SUV. Dar creşterea semnificativă a afacerii care i-a transformat în liderii pieţei de profil se datorează reţelei naţionale către care s-au îndreptat de la început şi orientării către mediul corporatist.

Un punct important de cotitură a fost finalul lui 2008, când Marius Ştefan şi-a vizitat colegii de MBA în America. Ei erau afectaţi de căderea recentă a Lehman Brothers şi vorbeau despre despre dezastrul financiar mondial care urma să apară. Iar în România, după cum a observat Dan Ştefan, toată lumea era "flower power": oamenii erau preocupaţi de ce maşini să-şi cumpere, corporatiştii erau nemulţumiţi de salarii de trei mii de euro pe lună, proaspeţii absolvenţi de facultate nu veneau la angajări fără o mie de euro pe lună - lucruri deconectate de realitatea mondială. "Nu există niciun motiv pentru ca criza să ne ocolească", prin urmare au luat măsuri înaintea majorităţii: au îngheţat salariile, au vândut o parte din maşini, au încercat - fără succes - să renegocieze chiriile. Anticiparea colapsului economic le-a oferit şi noua direcţie de orientare către segmentul corporatist.

Dacă în acea perioadă 80% din activitatea firmei era axată pe servicii pentru persoane fizice - decizie aleasă din cauza românilor care lucrează în străinătate, au nevoie să se deplaseze în ţară şi care au fost printre cei mai afectaţi de criză -, acum 80% reprezintă servicii pentru companii. Au reuşit să îşi menţină creşterea afacerii în fiecare an, în cel mai încercat, 2009, aceasta fiind de 20%. În 2011, cifra de afaceri a Autonom s-a dublat, iar "o creştere anuală de 30-50% este fezabilă" pentru următorii ani. Principalii clienţi din zona corporatistă sunt companiile din energie, telecom, construcţii, agricultură şi, în general, firmele pentru care investiţia în flote nu este avantajoasă. "Un autoturism ţinut în parcul de maşini poate însemna o pierdere anuală de 2.000 de euro, faţă de varianta de închiriere", în cazul maşinilor care nu sunt folosite frecvent sau permanent. Una dintre regulile lor este ca niciun client să nu depăşească 5% din cifra de afaceri pentru evitarea unui factor de risc: "E un scenariu de stres: ce faci dacă îi pierzi?".

Cel mai mare cost în afacerea de închirieri de maşini vine din cauza devalorizării acestora: "Ai luat maşina, ai ieşit de la dealer şi ai pierdut automat 20% din valoare; în primul an valoarea scade cu 30%, iar în primii doi ani ajungi să pierzi 50% faţă de preţul normal al maşinii". La volume mari cumpărate, există totuşi discounturi de devalorizare reprezentate de diferenţa dintre cumpărare şi vânzare. "Peste hotare devalorizarea este adesea negativă, existând chiar o apreciere, pentru că firmele de închirieri ajung să vândă maşinile mai scump decât preţul de cumpărare datorită discounturilor mari la achiziţie." Cei de la Autonom vând maşinile după doi ani pe piaţa locală de second hand, numărul total de maşini vândute până acum ajungând la 700.

Ponderea ridicată a daunelor din România aduce probleme când vine vorba de întreţinerea maşinilor: "Infrastructura este proastă, dar,mai ales, reţelele de service nu sunt suficient de dezvoltate". Ştefan vede un motiv în faptul că "nu este concurenţă suficientă, acestea s-au dezvoltat relativ recent în anii de boom economic, când au apărut adevărate mausolee de service-uri care nu îşi acoperă nici cheltuielile operaţionale lună de lună". Aceasta duce la preţuri mai ridicate, chiar dacă puterea de cumpărare este mai mică.

Interesant este că din punct de vedere legal "furturi nu am avut", spune Ştefan, oarecum amuzat de situaţia jurisprudenţei care reglementează acest aspect: dacă un client cu care are contract ar fura o maşină, nu se cheamă furt, ci abuz de încredere care nu poate fi asigurat. "Nu contează că vorbim despre o reţea de hoţi care a doua zi ţi-au dezmembrat maşina, că sunt recidivişti şi e clar că se ocupă cu asta." S-a confruntat cu astfel de cazuri până în urmă cu doi ani, când au început să lucreze pe sistemul firmelor din străinătate şi îi obligă pe clienţi să îşi lase cardul de credit garanţie.

Autonom are 150 de angajaţi răspândiţi în cele 23 de oraşe ale ţării unde firma este prezentă, conduşi de cei doi fraţi şi de un al treilea manager: "Chiar dacă eu şi fratele meu avem personalităţi complementare, e mai uşor să conduci în trei; teoria de management aplicată spune că un număr par este o sursă de blocaj". Iar când vine vorba despre angajaţi, fiii de anticar se ocupă ei înşişi de interviuri. Cum firma nu are un departament de resurse umane, 20% din timpul managerilor generali este dedicat acestei zone: nu este nimeni angajat sau promovat fără ca unul dintre noi să fie prezent" - spune Ştefan, pentru care principiul de a "urca oamenii potriviţi în autobuz", al autorului de bestsellere în materie de leadership Jim Collins, este esenţial. Cu astfel de lecturi s-au familiarizat de altfel toţi angajaţii datorită unei reguli cel puţin ciudate de evaluare: "Le dăm un număr de cărţi relevante de citit pentru provocările lor din momentul respectiv". Iar dificultatea acestora evoluează ca şi jobul, de la cea mai simplă - o carte despre schimbare, aplicată pe şoareci ("Cine mi-a mutat brânza") spre lecturi de management în stilul celor de la Sorbona, pentru că, după cum conchide managerul, "nu am inventat nimic, doar am transpus ceea ce am învăţat şi ne-am adaptat".