LEGĂTURILE LUI DEMETRIADE CU TAROM SUNT VECHI. Încă din 1981, când lucra ca director comercial la Aviaţia Utilitară, a fost desemnat ca reprezentant al TAROM la Alger. A lucrat acolo timp de nouă luni, după care a ocupat aceeaşi poziţie la Amsterdam, încă şase luni. A revenit la Aviaţia Utilitară, iar în 1985 a fost transferat la TAROM, ca reprezentant pentru Emiratele Arabe Unite, unde a stat zece ani. „Am stat efectiv în Emirate, zi de zi, şi când veneam acasă plecam noaptea la Bucureşti cu ultima cursă, ajungeam dimineaţa şi, cu zborul următor, în aceeaşi zi, mă întorceam la Abu Dhabi„, îşi aminteşte el. Problemele TAROM-ului nu se vedeau la data respectivă, pentru că statul subvenţiona compania. Niciodată nu se discuta deschis, transparent, despre situaţia economică. Important era să se zboare. Demetriade crede că şi în anii de după 1990 a lipsit interesul pentru desfăşurarea unei activităţi profitabile la TAROM, orientată spre piaţă.

CÂND A REVENIT ÎN ŢARĂ, ÎN 1995, LUI DEMETRIADE I-A FOST OFERITĂ O FUNCŢIE DE DIRECTOR LA UN DEPARTAMENT DE IMPORT-EXPORT ÎN TAROM. A plecat de acolo şi s-a dus la firma soţiei sale, Happy Tour, unde a ocupat postul de director executiv. „Trebuie să spun că niciodată nu am fost acţionar la firma Happy Tour. Niciodată. N-am avut absolut nicio acţiune, am fost doar în poziţie executivă. Au fost multe speculaţii pe tema asta, dar era atât de simplu ca oricine să facă o cerere de informaţie la Registrul Comerţului şi să vadă că niciodată n-am funcţionat ca acţionar. Nu vreau să mă justific, n-am fost acţionar, dar soţia era patroană acolo. E acelaşi lucru, dar mulţi au zis că am renunţat la acţiuni când am revenit la TAROM. Niciodată n-am negat faptul că soţia mea era unul din acţionarii de acolo".

În anul 2011, Demetriade a fost numit director general la TAROM, despre care spune că, la momentul respectiv, „arăta extrem de rău„. În 2001, TAROM era într-o situaţie dramatică. „Erau 68 milioane dolari pierderi, erau datorii extrem de presante la toţi furnizorii de servicii şi prestaţii, de 52 milioane de dolari. Erau restanţe importante, pentru că în aviaţie, dacă nu-ţi plăteşti furnizorii externi de reparaţii, se întâmplă aşa: după un timp te avertizează, după încă o lună-două-trei te somează şi după alte câteva luni îţi arestează un avion. Eu eram în situaţia aceasta, plus că, pe lângă datoriile imense, compania nu avea bani în cont, nu avea niciun disponibil. Se trăia, dacă vreţi, de pe o zi pe alta„, povesteşte Demetriade. În aceste condiţii, a fost obligat să facă un împrumut la Eximbank, care i-a cerut un plan de restructurare, pe care l-am făcut în 15 martie 2001.

A restructurat reţeaua de rute şi costurile pe toate palierele: „Am prevăzut în acel plan că pierderea în 2001 va fi de 33 milioane dolari, că în 2002 pierderea va fi de 29 milioane, iar în 2005 compania va fi pe profit. Probabil că sunt o persoană norocoasă, dar cifrele s-au îndeplinit cum nu s-a mai îndeplinit niciodată niciun alt plan. Am plătit toate datoriile, de 52 milioane, nu am avut nicio datorie la bugetul de stat, am plătit absolut tot, şi în afară de aceasta am reuşit să las în conturile companiei 47 milioane dolari, ceea ce nu se mai întâmplase niciodată până la data respectivă, mereu se trăia din subvenţii de la stat„, afirmă şeful companiei aeriene. Demetriade a plecat de la TAROM în septembrie 2002.

TAROM ZBURA ÎN 2001 LA BEIJING, la New York, la Chicago şi la Montreal cu avioane Airbus 310. „Noi zburam în toate colţurile lumii crezând că aveam pasageri, şi chiar erau nişte pasageri, dar costurile arătau că TAROM practic subvenţiona acele curse. Am oprit acele rute şi, pentru cele două avioane, s-a făcut o economie de 30 milioane dolari pe an„. Decizia l-a costat pe Demetriade scaunul de la TAROM, preferând să îşi dea demisia decât să accepte zborurile care aduceau pierderi companiei. Una peste alta, este mulţumit de fostul său mandat: până în 2001 TAROM era într-o situaţie extrem de delicată, dar în 2001 era printre puţinele companii aeriene care începuse să se restructureze. Restructurarea a prins extrem de bine, pentru că 11 septembrie a prins TAROM cu nişte costuri echilibrate.

„11 septembrie ne-a afectat, dar mai puţin decât pe alţii, care erau într-un avânt considerabil şi cheltuiau, fiindcă în aviaţie e greu să te controlezi când îţi merge oare-cum bine. Deci noi eram împotriva valului până în 2001, când toţi o duceau foarte bine noi eram în groapă, din 2001 am început să creştem şi 11 septembrie i-a prins pe mulţi, au avut probleme extrem de severe. Noi am depăşit acest moment şi s-a reuşit în anii ulteriori, până în 2005, să se consolideze bine compania. În 2006 şi 2007 s-au luat câteva decizii extrem de proaste, dar totuşi în 2008 compania era extrem de bine consolidată financiar. Nicio companie aeriană din Europa, păstrând proporţiile, nu avea la momentul respectiv atâta cash disponibil în cont, cât cifra de afaceri, ceea ce era la TAROM", îşi aminteşte Demetriade, care speră ca şi actualul său mandat să aducă tot decizii bune companiei aeriene.